Copiii cu Surdocecitate

11. 1 Deficienţa multisenzorială în surdocecitate

Copilul cu surdocecitate pare a reprezenta una dintre cele mai puţin înţelese combinaţii de deficienţe senzoriale. El nu este un copil orb care nu aude şi nici un copil surd care nu vede, ci un copil cu deficienţe multisenzoriale care nu poate folosi în mod eficient nici vederea şi nici auzul.

Deficienţa multisenzorială (DMS) în cazul copiilor cu surdocecitate nu este doar o problemă de surditate la care se adaugă vorbirea şi nici viceversa (J.M. Mc. Innes şi J.A. Treffry).

Deficienţa multisenzorială reprezintă un handicap major. Aceste persoane au şi alte dificultăţi, pe lângă cele două menţionate: nu îşi pot folosi văzul şi auzul ca simţuri de distanţă, pentru a putea primi informaţii nedistorsionate. Complexitatea şi implicaţiile dezavantajante ale deficienţelor multisenzoriale se exprimă prin faptul că este posibil ca aceste persoane să:

- nu aibă capacitatea de a comunica cu mediul înconjurător într-o manieră inteligibilă;

- aibă o percepţie distorsionată a mediului în care evoluează;

- nu aibă capacitatea de anticipa anumite evenimente sau rezultatele activităţii lor;

- fie lipsite de multe dintre motivaţiile extrinseci de bază;

- aibă probleme medicale, care să conducă la lacune serioase în dezvoltare;

- fie catalogate ca retardate ori cu probleme psihice;

- fie forţate să asimileze doar anumite metode de a învăţa în compensarea deficienţelor lor multiple;

- aibă dificultăţi majore în stabilirea şi menţinerea relaţiilor cu alte persoane.

Frecvenţa pare a fi destul de scăzută – 1 copil cu surdocecitate la 5.595 de copii surzi (Coli şi Dumoulin, 1983, apud Virole, 2000) - dar complexitatea provocărilor pentru părinţi şi profesionişti este foarte mare.

Aceşti copii prezintă o mare varietate clinică şi de etiologie. Este necesară de aceea asocierea cu atenţie a anamnezei tulburărilor senzoriale şi somatice cu cele psihice.

Mulţi copii cu DMS au vedere sau auz rezidual, care trebuie folosite cât mai eficient. Acest potenţial trebuie utilizat, trebuie integrat cu acumulările senzoriale de la simţurile la distanţă şi cu semnalele provenite de la alte simţuri.

Existenţa unui copil surd şi orb pune din punct de vedere psihologic problema alegerii modelului adaptat pentru a descrie simptomatologia acestuia precum şi necesitatea unei abordări pluridisciplinare.

11. 2 Particularităţi de dezvoltare şi posibilităţi de interpretare

In pofida marii diversităţi de etiologie, de tablouri clinice şi de dezvoltare există câteva caracteristici asemănătoare.

Retardul psihomotor, mai ales la copiii care au o etiologie legată de rubeolă, se poate explica prin deficitele senzoriale care limitează interacţiunea cu mediul şi împiedică reglările motrice. Achiziţiile motorii ale acestor copii sunt fragile şi au nevoie de o consistentă şi continuă stimulare şi susţinere psihopedagogică, pentru a se realiza şi pentru a nu regresa.

Absenţa limbajului

Absenţa dezvoltării naturale a limbajului, atât a celui verbal cât şi a celui gestual se explică prin dubla deficienţă senzorială, care atinge cele două câmpuri perceptive în care se structurează limbajul uman. Copiii care utilizează unele semne gestuale din limbajul surzilor sunt cel mai adesea dintre cei care au avut un debut de activitate vizuo-constructivă. Percepţia unică pe calea tactil-kinestezică face dificilă învăţarea semnelor la copiii cu sordocecitate înnăscută.

Stereotipiile

Cei mai mulţi copii cu surdocecitate prezintă stereotipii de tip gestual şi motric, manipularea de obiecte, preferinţe deosebite pentru caracteristicile de relief ale lumii fizice.

Posibilităţi de interpretare

Din perspectiva neuropsihologiei

Etiologia legată de rubeolă a unor cazuri de surdocecitate antrenează, în afara deficitelor senzoriale şi importante dezordini pe substrat neurologic ale funcţiilor superioare. Această abordare este importantă dar limitată de constrângeri intrinseci metodologiei:

- definirea tulburărilor neuropsihice nu se poate realiza doar prin observaţia clinică, sunt necesare şi teste, extrem de greu de aplicat însă în condiţiile surdităţii şi cecităţii

- întrucât este necesară o metodologie adaptată a aplicării testelor, aceasta face foarte dificil recursul la normă, compararea cu distribuţia de tip gaussian

Psihologia genetică

Din perspectiva modelului piagetian de dezvoltare a copilului, copilul cu

surdocecitate, din cauza acţiunilor limitate pe care le poate exercita asupra lumii, exterioare lui, nu poate asimila decât scheme operatorii parţiale, care să-i potenţeze dezvoltarea cognitivă Educaţia specială are de aceea ca sarcină propunerea unui număr cât mai mare de contacte operatorii cu lumea, pentru a-şi putea dezvolta în cât mai mare măsură schemele operatorii. Teoretic modelul pare a fi în armonie cu necesităţile educaţionale şi de învăţare ale acestor copii dar în realitate este foarte greu de realizat.

Cel puţin două motive se pot invoca aici

- dificultatea evaluării nivelului achiziţiilor cognitive

- dificultatea aplicării unor modele de învăţare dezvoltate pe copii care aud şi văd

Abordarea psihanalitică

Distincţia dintre construcţia obiectului cunoaşterii şi cea a obiectului plăcerii

este dificil de realizat la aceşti copii, din cauza unei poziţii de dependenţă, faţă de îngrijirile parentale (şi mai ales maternale), până la o vârstă avansată.