Zooterapia

I. Introducere

I.1. Argument

Domesticirea cainelui a adus dupa sine o transformare a mentalului uman. Din punct de vedere cultural si istoric, perceptia asupra acestui animal prezinta diferite valente. In cultura si mentalul european, de pilda, cainele ocupa un loc de cinste datorita virtutilor pe care le incarneaza : este fidel stapanului, nu cere niciodata nimic in schimbul afectiunii, se integreaza chiar foarte bine in peisajul familial, are grija de casa si nu ezita chiar sa atace pentru a-si proteja teritoriul. Pe langa toate aceste aspecte, cainele joaca un rol aparte in terapiile psihologice, el asista subiectii fiind un bun si atent partener in ceea ce priveste terapia in sine, dupa cum vom vedea pe parcursul lucrarii.

I.2. Definitia termenilor

Depresia. Conform Larrouse (Dictionar de Psihologie), depresia este starea morbida mai mult sau mai putin durabila, caracterizata indeosebi de tristete si de o scadere a tonusului si energiei. In afara de depresiile constitutionale relativ putin numeroase, se disting depresii reactionale in fata dificultatilor vietii (conflictul cu un superior ierarhic, pierderea unei fiinte dragi, a unui loc de munca, exil, singuratate). Potrivit datelor Organizatiei Mondiale a Sanatatii intre 5 si 10 % din populatia mondiala ar prezenta tulburari depresive.

Anxietatea este starea afectiva caracterizata printr-un sentiment de insecuritate, tulburare, refuz. Adesea folosit ca sinonim al angoasei, termenul anxietate se deosebeste de cel dintai prin absenta modificarilor fiziologice care nu lipsesc niciodata in cazul angoasei.

Dementa , s.f. Alienaţie mintală; nebunie Demenţă precoce = formă de schizofrenie care apare la tineri. Demenţă senilă = demenţă care progresează odată cu vârsta.

Activitati asistate de animale, terapii alternative care implica un animal ca si factor motivational si recreational.

Terapia asistata de animale, interventie ce prezinta un scop clar ce poate fi atins numai in cazul in care un animal devine parte intergrativa a intregului proces terapeutic.

I.3. Istoric si context

Ideea de a folosi animale pentru a imbunatatii starea bolnavilor aflati convalescenta sau a luat nastere prin observarea empirica efectelor care deriva din interactiunea persoanelor bolnave cu un animal. Cel care a folosit pentru prima data termenul de Pet Therapy (terapie cu animale) a fost psihologul de copii, Boris Levinson care, in 1953, in timpul unei sedinte cu un copil autist, a observat ca datorita prezentei cainelui sau, copilul interactiona mai bine cu terapeutul, era mai deschis dialogului si manifesta totodata dorinta de a se juca cu animalul.

Asemenea observatii l-au determinat pe Levinson sa demareze primele cercetari referitoare la efectele animalelor de companie in psihiatrie. In 1962 Boris Levinson a demonstrat ca atasamentul fata de un animal domestic produce o crestere a stimei de sine si venea in intampinarea nevoii de afectiune a pacientilor sai. Cunostiinte legate de forme de terapie foarte asemanatoare cu cele care mai apoi au fost numite Pet Therapy, au vechime mai mare decat am putea noi banui, astfel ca, inca din vremea faraonilor egipteni apar primele dovezi conform carora grecii antici sustineau ca animalele au o putere terapeutica foarte mare asupra persoanelor bolnave. Dovezi ale terapiei cu animale existau inainte de sfarsitul anilor 1700 in Franta, in timp ce in Anglia si Germania, acestea au aparut la sfarsitul anilor 1800. Mai recent, in anii 40 ai secolului trecut, in America, Crucea Rosie a initiat un program institutionalizat intitulat Pet Therapy. Incepand cu 1980 termenul de Pet Therapy a fost inlocuit cu termenii Activitate Asistata cu Animale ( AAA ) si Terapie Asistata de Animale.