Plantele care prin continutul lor in diverse substante produc oamenilor si animalelor imbolnaviri trecatoare sau mortale au fost denumite plante toxice sau otravitoare.
Pare interesant de subliniat faptul ca unele dintre speciile nocive sunt plante alimentare sau furajere.
La noi in tara exista numeroase informatii referitoa-re la plantele otravitoare, in tratate de medicina, articole de specialitate si chiar in popor.
Informatii asupra toxicitatii unor plante decorative, cultivate in jurul caselor, prin apartamente si in sere prezinta un interes deosebit pentru iubitorii de plante, farmacisti, bio-logi si piscicultori.
Stiinta care studiaza natura si proprietatile substan-telor toxice, actiunea lor asupra organismelor vii, metodelor de identificare si dozare a acestora si mijloacele de combatere a efectelor produse asupra organismelor, se numeste toxicolo-gie.
Notiunea de “otrava” , sinonima cu cea de “toxic” este cunoscuta din antichitate.Astfel, dupa Dioscorioles, cuvantul “toxic “ care era cunoscut la grecii antici deriva de la “toxon’ care inseamna arc si este in legatura cu practica
folosirii sagetilor otravite Plinius Secundus credea ca termenul “toxicus” provine de la “Taxus” –planta ierboasa ale carei seminte erau folosite la otravirea sagetilor.
Alti autori cosidera ca la originea termenului “toxic” a stat cuvantul egiptean “tako” care inseamna distrugere, moarte.
In limba romana sinonimul cuvantului “toxic” este cuvantul “otrava” care deriva din verbul slavon “otraviti” si inseamna “a amari”,”a produce mahnire”.
Se stie ca numeroase substante, in doze mici, au o actiune toxica si chiar mortala.
Fitotoxicologia are importanţă deosebită, în special pentru erbivore şi, în parte, pentru omnivore şi carnivore. Frecvenţa intoxicaţiilor cu plante este încă relativ crescută.
Plantele care pot produce stări patologice sunt numeroase, dar nominalizarea ca plantă toxică este relativă, deoarece toxicitatea este dependentă de condiţiile pedoclimatice, de anotimp, de condiţiile meteorologice, de acţiunile de fertilizare a solului, de gradul de poluare a atmosferei, de stadiul de dezvoltare.
În definirea plantelor care produc intoxicaţii s-a ţinut seama de o serie de criterii. Astfel, printre plantele toxice au fost incluse: plantele care produc îmbolnăviri în condiţiile consumului de fructe, seminţe, părţi aeriene sau rădăcini de către animalele sensibile; plantele care conţin factori care limitează sau inhibă performanţele morfoproductive optime ale animalelor; plante care conţin substanţe care interferează cu funcţia de reproducere şi care în anumite circumstanţe produc infecunditate.
Toxicitatea plantelor este influenţată şi de factori dependenţi de organism. În afară de diferenţa de receptivitate, unele animale nu au sensibilitate gustativă şi olfactivă care să le permită să discearnă plantele toxice. Din această categorie fac parte animalele lacome, cele care suferă de pervertirea gustului. Plantele toxice sunt consumate şi în cazul în care sunt amestecate cu alte plante a căror gust şi miros maschează proprietăţile organoleptice. Cazurile cele mai frecvente de intoxicaţie cu plante se întâlnesc la animalele tinere, în special la începutul perioadei de păşunat.
Pentru scăderea incidenţei intoxicaţiilor cu plante se impune: evitarea păşunilor pe care în anii anteriori s-au produs intoxicaţii, analiza botanică a păşunilor şi îndepărtarea plantelor toxice, scoaterea la păşunat în cazul folosirii de păşuni noi, timp de câteva zile a animalelor de reformă, evitarea scoaterii la păşunat a animalelor înfometate, cunoaşterea acţiunilor fitosanitare care s-au efectuat pe păşuni şi scoaterea animalelor la păşunat sau recoltarea de furaje după trecerea perioadei de remanenţă, terenurile din apropierea întreprinderilor care poluează atmosfera să nu aibă ca destinaţie cultivarea plantelor furajere.
Plante ce contin alcaloizi
Alcaloizii (fr. Alcali; gr. eidos- aspect) sunt substanţe organice heterociclice cu azot, de origine vegetală, cu caracter bazic, rezultate în urma metabolismului secundar al plantelor care dau reactii caracteristice şi au acţiune asupra organismelor animale, de cele mai multe ori de natură toxică. În funcţie de provenienţa atomului de azot şi de calea biosintetică se pot clasifica în:
• alcaloizi propriu-zişi
• pseudoalcaloizi
• protoalcaloizi
• N-oxizi ai alcaloizilor
Noţiunea de alcaloid s-a stabilit la începutul secolului al XIX, (Meissner,1818). Prin alcaloizi se înţelegea în trecut toate substanţele azotate cu caracter bazic, care aveau acţiune fiziologică asupra organismelo animale. În grupa alcaloizilor se găseau astfel unele amine, amide, aminoalcooli, aminoacizi, , purine etc. În majoritatea cazurilor, alcaloizii au fost izolaţi din Angiospermae, 10-15% din aceste plante putând sintetiza alcaloizii, unele familii având chiar o tendinţă pronunţată de biosinteză: Annonaceae, Apocynaceae, Asteraceae (subfamilia Senecioneae), Berberidaceae, Boraginaceae, Convolvulaceae, Erytroxylaceae, Loganiaceae, Magnoliaceae, Papaveraceae, Solanaceae, (Dicotiledonate), Amarylidaceae şi Liliaceae (Monocotiledonate).
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
