Mierea a fost descoperitǎ acum 6 milenii, apicultura urmând a fi utlizatǎ în secolul VII î.Hr, drept mǎrturie stând papirusurile egiptene şi tǎbliţele mesopotamiene.
Scrierile din Antichitate aratǎ cǎ mierea era utilizatǎ drept antiseptic, tonifiant, sedativ, febrifug, aperitiv, digestiv sau ingredient în cremele de înfrumuseţare.
O datǎ cu scǎderea utilizǎrii mierii ca sursǎ de îndulcire şi creşterea utilizǎrii zahǎrului rafinat, s-au extins considerabil afecţiunile organismului uman neadaptat încǎ la un consum ridicat de zaharuri rafinate: obezitate, boli cardiovasculare.
Mierea toxică este produsă ca rezultat al hrănirii albinelor de pe anumite specii de plante, plante ce secretă un nectar cu proprietăţi toxice.
Otrava provine din tutu, dar mierea toxică nu este produsă de albinele ce vizitează florile de tutu în căutare de nectar sau polen, ci mai degrabă de albinele ce adună mana produsă de o insectă (Scolypopa Australis sp. ), un purice ce suge seva acestor plante şi secretă mana.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.