Efectele antibioticelor in hrana animalelor
Ce sunt antibioticele?
Antibioticile sunt substante chimice organice produse de microorganisme sau obtinute prin sinteza sau semisinteza care in doze foarte mici, inhiba dezvoltarea microorganismelor patogene. Dupa descoperirea microbilor de Pasteur, s-a observat ca unele specii microbiene se apara de alte specii prin elaborarea unor substante chimice nocive. Acest fenomen este numit antibioza, iar substantele chimice rezultate din metabolismul celular vii poarta numele de antibiotic.
Generalitati privind antibioticele
Antibioticile sunt substante chimice organice produse de microorganisme sau obtinute prin sinteza sau semisinteza care in doze foarte mici, inhiba dezvoltarea microorganismelor patogene.
Dupa descoperirea microbilor de Pasteur, s-a observat ca unele specii microbiene se apara de alte specii prin elaborarea unor substante chimice nocive. Acest fenomen este numit antibioza, iar substantele chimice rezultate din metabolismul celular vii poarta numele de antibiotic. Primul care a semnalat, in 1885, actiunea inhibanta a substantelor elaborate de microorganisme a fost savantul roman Victor Babes; tot el a sugerat ca aceste substante ar putea fi utilizate in scop terapeutic pentru distrugerea agentilor patogeni. Aceste fapte constituie o anticipatie geniala a savantului roman care, cu 50 de ani inaintea descoperiri epocale a lui Fleming (obtinerea penicilinei), a intuit efectele practice ce le-ar putea avea pentru terapeutica antagonismul microbian.
Introducerea, in 1941, in practica medicala a antibioticelor de biosinteza caracterizate prin aspectul larg de actiune, eficacitate ridicata si tocsicitate redusa, constituie cea de-a doua etapa extrem de importanta in dezvoltarea chimioterapiei. Succesele exceptionale obtinute in tratarea maladiilor infectioase cu ajutorul penicilinei G au declansat cercetari foarte minutioase pentru a gasi noi antibiotice de biosinteza. Asa se explica faptul ca intr-un interval extreme de scurt sant descoperite si introduse in terapeutica penicilina V, tetraciclinele, streptomicina, grizeofulvina, eritromicina,oleandomicina, iar mai tarziu cefalosporinele si rifampicina.
Utilizarea excesiva a penicilinei G a generat insa fenomenul de penicilino-rezistenta, fenomen manifestat prin pierderea eficacitati terapeutice.
Acest fapt, cuplat cu slaba stabilitate a penicilinei in mediul acid si la actiunea penicilinei, a determinat extinderea cercetarilor privind obtinerea de noi antibiotice prin semisinteza si sinteza.
Antibiotice de biosinteza
Introducerea antibioticelor de biosinteza in partea medicala s-a facut prin 1941, constituind a doua etapa importanta in descoperirea chimioterapiei.
Cele mai representative sunt Penicilina G si V .
Penicilinele de biosinteza sunt substante chimice ce au un sistem biciclic. Biosinteza penicilinei este exoterma din cauza oxidarii hidratilor de carbon care contin sursa principala de energie. Biosinteza penicilinei este aeroba, alimentarea cu oxigen este unul din factorii decisivi. Un rol important in biosinteza o au precursorii deoarece ei pot dirija acest proces spre o anumita penicilina.
Clasificarea antibioticelor
Numarul mare de antibiotice cunoscute in prezent a pus problema clsificarii acestor produse. S-a propus urmatoarele criterii de clasificare:
1. Dupa originea microorganismului producator:
antibiotice produse de bacterii
bacitracina
polimixinele
antibiotice produse de actinomicete:
streptomicina
neomicima
kanamicina
nistatina
antibiotice produse de fungi
penicilina
grizeofulvina
USAMVBT-TIMISOARA
Facultatea de Medicina Veterinara
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
