Ectima Contagioasă a Oilor

Este o boală infectocontagioasă a oilor şi caprelor, cu evoluţie acută, produsă de un virus epiteliotrop, caracterizată clinic prin erupţie veziculo-pustuloasă, cu localizări predominant bucale, podale, genitale, mamare şi oculare.(3)

1. Etiologie (3):

Agentul etiologic este reprezentat de un virus epiteliotrop, care conţine ADN şi este încadrat în fam. Poxviridae, genul Parapoxvirus, sub numele de Orf virus sau Contagious ecthyma virus, având dimensiuni de 158 x 252 nm şi morfologie asemănătoare virusului vaccinal.

Fig.1. Orf virus (11)

Se cultivă pe monostrat de celule renale de miel, precum şi pe culturi de celule epiteliale sau fibroblaste de embrion bovin, pe care produce şi efect citopatic caracteristic, cu prezenţa de incluzii perinucleare.

Prezintă o rezistenţă ridicată la acţiunea factoriilor fizico-chimici. La temperatura camerei, în cruste, poate să reziste chiar până la 15 ani, dar, în condiţii obişnuite de mediu îşi pierde virulenţa după 1-2 ani.

Este înrudit antigenic cu virusurile variolice şi cu alte virusuri din fam. Poxviridae.

2. Caractere Epidemiologice:

Sunt receptive la ectimă în condiţii naturale oile şi caprele, tineretul fiind mai receptiv şi face forme mai grave de boală. (2)

2.1 Sursele:

- Sursa principală de infecţie o reprezintă crustele care se descuamează, dar virusul se poate găsi şi în jetaj şi secreţii lacrimale şi creier, dar nu şi în salivă, lapte, fecale sau urină.(3)

- Sursele secundare: sunt reprezentate de apa, furajele contaminate, adăpostul şi terenurile contaminate.

Boala evoluează endemic, cu morbiditate variabilă, dar poate să fie şi 100%, mai ales în sezoanele secetoase, calde, cu mult praf. Mortalitatea de regulă este redusă dacă nu apar infecţiile secundare.(4)

În prezent această boală este o problemă importantă în cazul comerţurilor cu animale vii.

Omul este receptiv, deşi cazurile de înbolnăvire sunt destul de rare.(3)

2.2. Căile de infecţie:

Sunt reprezentate de piele şi mucoase. Transmiterea se face prin contact direct sau prin intermediul adăposturilor sau terenurilor contaminate cu cruste virulente.(3)

3. Patogenitatea:

La poarte de intrare virusul se multiplică în celulele epiteliale care proliferează, suferă un proces de degenerare balonizantă şi apoi de liză. Din veziculo-pustule lichidul virulent se revarsă pe tegumentul limitrof pe care îl infectează, leziunea extinzându-se prin continuitate, până la instalarea imunităţii.(3)

4. Tabloul Clinic (1) :

Perioada de incubaţie este 6-8 zile.

4.1. Forma supraacută: evoluează septicemic la miei. Starea generală este modifictă, apare edemul botului, urmat de o erupţie veziculo-pustuloasă pe buze şi mucoasa bucală, limforeticulită regională terminându-se prin moarte după 36-40 de ore.

Fig.3. (9)

4.2. Forma acută şi subacută: prezintă mai multe localizări şi poate evolua benign sau cu complicaţii.

4.2.1. Localizarea peribucală, erupţie apare pe buze, la comisuri, pe bot, în jurul narinelor, predominând crustele groase de culoare brună-negricioasă, care se usucă şi cad. Se poate produce vindecarea sau apar complicaţii.

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI TIMIŞOARA

FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ