Sisteme Flexibile de Fabricație

Introducere

Prin sisteme flexibile de fabricaţie înţelegem acel grup de mâini-unelte cu comandă numerică prevăzute cu un sistem automat de transport prin care sunt legate. Totodată, când vorbim de sisteme flexibile de fabricaţie avem în vedere şi manipularea pieselor, sculelor comandate prin intermediul calculatorului.

Prin acest proces se realizează prelucrarea automată în serii micii, dar şi mijlocii a oricărei piese de provenienţă tehnologică cu precizarea că această prelucrare automată se obţine în limitele unei capacităţi şi ale unui algoritm de fabricaţie prestabilit.

Din cele menţionate mai sus, putem identifica patru funcţii principale ale sistemelor flexibile de fabricaţie (SFF), anume:

a) funcţia de prelucrare automată a pieselor;

b) Funcţia de depozitare, transport şi manipulare automată;

c) Funcţia de comandă automată a componentelor sistemului;

d) Funcţia de supraveghere, control şi diagnostic automat.

Capitolul I – Consideraţii generale privind SFF

Dacă primele sisteme flexibile de fabricație erau foarte mari și complexe, având în componența lor un număr mare de mașini cu control numeric (computer numerical controlled machines – CNC) și sisteme sofisticate de manevrare a materialelor, în prezent tendința companiilor este de a folosi în producție variante mici ale sistemelor flexibile de fabricație, numite celule flexibile de fabricație (flexible manufacturing cells – FMC).

Un sistem flexibil de fabricație are în componența sa mai multe celule flexibile de fabricație. O celulă flexibilă de fabricație (flexible manufacturing cells – FMC) este alcătuită dintr-un grup de mașini care execută un anumit proces sau o etapă dintr-un proces de fabricație mai complex, fapt care face ca aceasta să reprezinte o componentă a unui sistem flexibil de fabricație.

Flexibilitatea unei celule de fabricație reprezintă abilitatea acesteia de a se adapta ușor la procesul de producție sau la un produs din cadrul familiei de obiecte pentru care a fost proiectată.O linie flexibilă de fabricație în comparație cu o linie de producție automată prezintă avantajul de a putea produce mai mult de un tip de produs simultan. Această caracteristică esențială a unei linii de fabricație permite diferitelor module să poată procesa o anumită parte a piesei.

Dacă apar modificări de produs sau de programare a producției, sistemul este capabil să se adapteze la noile configurații ale modelului cerut. Funcționarea sistemelor flexibile de fabricație are la bază tehnologia de grup, astfel că niciun sistem nu poate funcționa complet flexibil și nu poate produce un număr infinit de piese. Un astfel de sistem este destinat producției de piese ce fac parte dintr-o clasă de procese, tipuri și dimensiuni.

În concluzie, o linie flexibilă de fabricație este proiectată pentru a putea crea un set de produse sau un număr limitat de familii produse. Un sistem de fabricație poate fi considerat un sistem flexibil dacă:

• este capabil să prelucreze piese personalizate în serii mici;

• se adaptează modificărilor din orarul de producție;

• este capabil să remedieze disfuncționalitățile și avariile care pot apărea în proces;

• se adaptează la modificarea pieselor proiectate.

Pentru ca un sistem flexibil să funcționeze în condiții optime este necesar ca acțiunile acestuia să fie coordonate și procesate de către un calculator central.

1. Calangiu A., Sistem expert pentru învăţarea roboţilor industriali din celulele flexibile de fabricaţie, Universitatea Transilvania, Braşov, 2011, pg. 46-47.

2. Lache Simona, Sisteme flexibile de fabricaţie şi ansamblare, Editura Universităţii Transilvania, Braşov, 2002, pg 43-45.

3. Moldovan O., Contribuţii privind sistemul de gestiune a sculelor la celule flexibile de fabricaţie a pieselor prismatice, Universitatea din Oradea, Oradea, 2013, pg. 6

4. Moroşan A-D., Sistem software pentru eficientizarea liniilor flexibile de producţiE, Universitatea Transilvania, Braşov, 2011, pg. 14-15.

5. Nitulescu Mircea, Sisteme flexibile de fabricaţie, Editura Universităţii din Craiova, Craiova, 1997, pg. 156-158.

6. Popescu Gheoerghe, Sisteme flexibile de fabricaţie, Editura Academică Brâncuşi, Târgu Jiu, 2007, pg. 203-208.

7. Radaschin A., Contribuţii la conducerea inteligentă a roboţilor mobili utilizaţi în liniile flexibile de producţie, Universitatea „Dunărea de Jos”, Galaţi, 2012, pg. 17-21

Universitatea din Bucureşti

Facultatea de Automatică

Specializarea Maşinării cu Comandă Numerică