Scule așchietoare

Scula aşchietoare este acea parte a sistemului tehnologic cu ajutorul căreia se realizează nemijlocit îndepărtarea sub formă de aşchii a surplusului de material dintr-un semifabricat în vederea obţinerii formei, dimensiunilor şi calităţii de suprafaţă, prescrise prin documentaţia tehnică, a unui organ de maşină.

Suprafeţele prelucrate iau naştere ca urmare a mişcării relative dintre tăişul sculei şi semifabricat, realizată cu ajutorul maşinii-unelte.

În ce priveşte destinaţia sculelor, trebuie arătat că diversitatea mare a

formelor şi dimensiunilor pieselor, a dus la apariţia unui număr mare de tipuri de scule aşchietoare. Această diversitate de tipuri şi dimensiuni este determinată de diferitele condiţii impuse sculelor şi suprafeţelor prelucrate, de schemele de generare şi aşchiere adoptate, de caracterul producţiei. Întrucât procedeele de lucru sunt foarte variate, rezultă şi scule cu forme geometrice diferite, ale căror tăişuri au însă o geometrie comună.

Dezvoltarea tehnologiei construcţiilor de maşini a condus la pefecţionarea prelucrării prin aşchiere, în special datorită faptului că aceasta reprezintă încă procedeul principal prin care se pot realiza precizii înalte ale formei, dimensiunilor şi netezimii suprafeţelor, cu toate că în domeniul celorlalte prelucrări de formare, ca: turnarea de precizie, ştanţarea, ambutisarea şi extrudarea, rularea, ş.a., s-au făcut progrese însemnate. Astfel, în întreprinderile constructoare de maşini şi aparate,

prelucrările prin aşchiere reprezintă peste 50 ÷ 60% din totalul manoperei uzinale şi respectiv din totalul manoperei de produs.

În domeniul perfecţionării sculelor se manifestă o serie de tendinţe, dintre care pot fi menţionate următoarele: Mărirea capacităţii aşchietoare a sculelor prin utilizarea de materiale şi forme constructive noi şi prin raţionalizarea condiţiilor de exploatare; capacitatea de aşchiere a oţelurilor rapide, înalt aliate cu cobalt, vanadiu şi molibden a fost sensibil mărită prin ridicarea conţinutului de carbon şi respectiv durităţii de la 62 - 65 HRC la

72 HRC; performanţele carburilor metalice uzuale au fost îmbunătăţite considerabil prin utilizarea carburilor elaborate sau acoperite cu titan pur.

Rezultate interesante s-au obţinut prin utilizarea de scule cu noi tipuri de carburi de tantal şi niobiu, care asigură plăcuţelor o rezistenţă la incovoiere mărită, precum şi o rezistenţă mai mare la temperaturi ridicate

( 900 ÷ 1000°C );

Dotarea şi consumul de scule aşchietoare în industrie constituie un element important, care atestă nivelul tehnologic al acesteia. Folosirea unor scule aşchitoare adecvate proceselor tehnologice constituie o importantă sursă de reducere a preţului de cost al prelucrării. Scula aşchitoare se constituie astfel ca o importantă parte a sistemului tehnologic destinat prelucrărilor prin aşchiere. Între parametrii consructivi-funcţionali ai acestuia, îndeosebi capacitatea energetică a maşinii-unelte şi capacitatea de

aşchiere a sculei este necesar să existe o compatibilitate, un echilibru reciproc, astfel ca puterea disponibilă în sistem să poată fi consumată de către sculă în proces şi invers, posibilităţile oferite de caracteristicile sculei să fie utilizate cât mai complet prin nivelul parametrilor funcţionali ai maşinii-unelte. Căutarea permanentă, pe diverse căi, a acestui echilibru între capacitatea de aşchiere a sculei şi capacitatea energetică a maşinii-unelte a constituit mereu un important factor de progres tehnic în acest domeniu al tehnicii.