Modelarea Proceselor Economice

In efortul sau permanent de cunoastere a realitatii inconjuratoare omul a inventat "unelte" din ce in ce mai perfectioniste care sa-i usureze munca. Modelarea reprezinta un proces de cunoastere bazat pe o "unealta" cu caracteristici speciale: modelul. in dezvoltarea stiintelor contemporane, analogiile model-realitate constituie instrumente importante, uneori de neinlocuit, de cunoastere a fenomenelor si proceselor lumii reale.

Modelarea nu este un scop in sine. Importanta practica a oricarui model deriva din accesibilitatea subiectului cercetarii la obiectul respectiv. Daca analiza modelului (prin experiment sau cercetare deductiva) este mai accesibila subiectului decat studierea nemijlocita a obiectului, atunci modelul isi justifica existenta.

Modelul este, prin urmare, o imagine conventionala a obiectului cercetat. Aceasta imagine este construita de un subiect (observator, cercetator) care-si propune realizarea unui scop precis al cercetarii efectuate. Observarea obiectului cercetat da posibilitatea subiectului de a-i cunoaste caracteristicile (proprietati, atribute, relatii intre acestea, parametri structural si functional). Din multitudinea de caracteristici observate, unele sunt foarte importante pentru scopul cercetarii, altele sunt mai putin relevante. Subiectul retine numai caracteristicile esentiale si obtine o imagine simplificata a obiectului cercetat.

Exista numeroase definitii si clasificari ale modelelor. Termenul ca atare se pare ca a fost folosit pentru prima data de matematicianul Beltrami in 1868, provenind de la radacina latina "modus", care, printre altele, inseamna si "mijloc". Definitia cea mai generala considera modelul ca o reprezentare simplificata (materiala sau simbolica) a realitaii obiective (uneori a unei teorii abstracte) care se subordoneaza scopului cercetarii. Definitia cea mai ingusta include in categoria de model numai reprezentarile prin relatii matematice.

Modelul este un obiect sau un dispozitiv creat artificial de om care seamana intr-o anumita masura cu altul (acesta din urma fiind un obiect de cercetare sau de interes practic). Notiunea de model se refera la un mod de cunoastere a realitatii care consta in reprezentarea fenomenului studiat cu ajutorul unui sistem construit artificial. Proprietatea cea mai generala a unui model consta in capacitatea de a reflecta, de a reproduce lucruri si fenomene ale lumii reale, ordinea lor necesara, structura lor. Notiunea de model reiese din existenta unei asemanari (similitudini) intre doua obiecte - unul fiind considerat originalul, celalalt modelul sau. Se cerceteaza prin analogie un sistem, iar concluziile se refera la alt sistem. In acest caz sistemul cercetat este o reflectare (un model) al originalului. Notiunea de model este o notiune metodologica generala. Prin model se intelege constructia reala sau imaginata a oricarui obiect, fenomen, proces care reflecta trasaturile esentiale ale obiectului cercetat.

Modelarea economica este o disciplina economica de granita cu matematica si tehnica de calcul, care se ocupa de fundamentarea deciziei manageriale in conditiile de eficienta pentru organizatie, cu ajutorul unor modele economico-matematice flexibile si cu posibilitatea utilizarii tehnicii de calcul.

Orice model economico-matermatic va reprezenta fidel un anumit fenomen, numai in masura in care se sprijina pe teoria economica care formuleaza categoriile, conceptele si legile obiective ale realitatii economice.

Aceasta raportare pe care o facem modelarii la teoria economica, in deplina cunostinta a complexitatii acesteia, ne da imaginea diversitatii posibilitatilor de modelare. De altfel, acest lucru este relevant si in literature de specialitate, care prezinta sute de modele, oferind totodata si alte posibilitati de dezvoltare, de gandire, concepere a altor metode.

Mutatiile se produc in permanenta in disciplinele organizarii si conducerii social-economice nu permit realizarea unei sistematizari metodologice a modelelor matematice utilizate.

Clase uzuale de modele

Clasificarea pe care o prezentam in continuare are mai mult character orientativ. Principalele criterii pe baza carora facem gruparea modelelor economico-matematice sunt urmatoarele:

1. In functie de sfera de reflectare a problematicii economice:

- modele macroeconomice – modele de ansamblu ale economiei;

- modele mezoeconomice – la nivel regional, territorial;

- modele microeconomice – la nivel de intreprindere, unitati, trust, companie, combinat.

2. In functie de domeniul de provenienta si conceptie (intre diferitele grupe de modele exista asemanari si intrepatrunderi):

- modele cibernetico-economice (relatii I/O cu evidentierea fenomenelor de reglare);

- modele econometrice (elementele numerice sunt determinate statistic) – folosesc metode de explicitare a unei tendinte (trend) sau metode de identificare a unei periodicitati (sezonalitate);

- modele ale cercetarii operationale – permit obtinerea unei solutii optime sau apropiate de optim pentru fenomenul studiat;

- modele din teoria deciziei (cu luarea in considerare a mai multor criterii, factori de risc, incertitudine);

- modele de simulare – incearca sa stabileasca modul de functionare al unui organism macro-sau microeconomic prin realizarea unor combinatii de valori intamplatoare ale variabilelor independente care descriu procesele;

- modele specifice de marketing.

3. In functie de caracterul variabilelor:

- modele deterministe (marimi cunoscute);

- modele stochastice/probabilistice (intervin marimi a caror valoare este insotita de o probabilitate/unele variabile aleatorii).

4. In functie de factorul timp:

- modele statice;

- modele dinamoce.

5. In functie de orizontul de timp considerat:

- modele discrete – secventiale;

- modele continue.

6. In functie de structura proceselor reflectate:

- modele cu profil tehnologic;

- modele informational-decizionale;

- modele ale relatiilor umane;

- modele informatice.