Metode Moderne de predare-învățare-evaluare în Matematică

Începutul primului secol al mileniului al III-lea este marcat de o societate a cunoaşterii. Ceea ce se impune de la prima vedere este extraordinarul dinamism al cognitiei şi, deci, un dinamism al culturii inevitabil şi în evoluţia învăţământului romanesc.

Câteva repere ale noului model cultural în societatea contemporană şi care contribuie la creionarea unui nou model de învăţământ sunt:

- menţinerea unui echilibru între transmiterea unor valori ale culturii naţionale şi cele ale culturii universale, între necesităţile specifice comunităţii locale şi naţionale şi problematica planetară;

- acordarea priorităţii cultivării îndeosebi a capacităţilor spirituale necesare pentru o mai bună punere în operă a valorilor ştiinţei şi tehnologiilor;

- reflectarea apariţiei şi dezvoltării unei puternice culturi comunicaţionale, concentrate în jurul unor noi tehnologii informaţionale şi de comunicare.

Aceste transformări impun şi în domeniul învăţământului un nou concept de instruire a cadrelor didactice, scopul căruia este formarea unor profesionişti de o înaltă cultură pedagogică.

Folosirea metodelor moderne de predare – învăţare – evaluare nu înseamnă a renunţa la metodele tradiţionale, ci a le actualiza pe acestea cu mijloace moderne. Ele oferă o ocazie benefică de organizare pedagogică a unei învăţări temeinice, uşoare şi plăcute, şi în acelaşi timp şi cu un pronunţat caracter activ – participativ din partea elevilor, cu posibilităţi de cooperare şi de comunicare eficientă. Folosirea sistematică a metodelor moderne, presupune desfăşurarea unor relaţii de comunicare eficientă şi constructivă în cadrul cărora, toţi cei care iau parte la discuţii, să obţină beneficii în planurile cognitiv, afectiv – motivaţional, atitudinal, social şi practic aplicativ.

Procesul educativ trebuie să trezească interese, să declanşeze reacţii pentru satisfacerea trebuinţelor şi să ofere cunoştinţele prin care reacţia să fie dirijată spre scopul propus.

Într-un astfel de context problema asimilării pe parcursul perioadei şcolare nu doar a unui sistem de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, dar şi a competenţelor de valorificare şi utilizare a lor, devine extrem de actuală, ceea ce permite elevului să devină figura centrală în procesul de învăţământ. Toate acestea presupun schimbarea priorităţilor în selectarea metodelor de instruire.

Apariţia noilor programe, centrate pe achiziţiile elevilor, impune anumite schimbări în didactica fiecărei discipline.

În acest context, metodologia predării – învăţării matematicii este un proces evolutiv ce s-a dezvoltat de la nişte metode scolastice rudimentare până la o tehnologie performantă bazată pe o metodologie avansată a predării acestei discipline. Bazarea pe latura metodologică are ca orientare tranziţia de la „a învăţa pentru a şti” la „a învăţa pentru a face”.

În practica didactică, este acceptat faptul că un elev reţine

din ceea ce citeşte

din ceea ce aude

din ceea ce vede şi aude, în acelaşi timp

din ceea ce spune

din ceea ce spune, făcând un lucru la care

reflectează şi care îl interesează

Aşadar, învăţarea devine eficientă doar atunci când îl punem pe elev să acţioneze!

Pasivitatea elevilor în clasă, consecinţă a modului de predare prin prelegere, nu produce învăţare decât în foarte mică măsură. De fapt, prelegerea presupune că toţi elevii pot asimila aceleaşi informaţii, în acelaşi ritm, ceea ce este departe de realitate. Pentru elevi, este insuficient dacă, în timpul unei ore, ascultă explicaţiile profesorului şi văd o demonstraţie sau un experiment. Este mult mai eficient dacă elevii participă în mod activ la procesul de învăţare: discuţia, argumentarea, investigaţia, experimentul, devin metode indispensabile pentru învăţarea eficientă şi de durată.

În cele ce urmează, exemplificăm câteva dintre posibilele situaţii de învăţare activă care se pot organiza în orele de matematică.

1. Brainstorming

Metoda Brainstorming înseamnă formularea a cât mai multor idei – oricât de fanteziste ar putea părea acestea – ca răspuns la o situaţie enunţată, după principiul cantitatea generează calitatea. Conform acestui principiu, pentru a ajunge la idei viabile şi inedite este necesară o productivitate creativă cât mai mare.