Metode Matematice de Gestiune a Stocurilor

1. Teoria stocurilor

Teoria stocurilor este de o importanta aparte in cadrul proceselor economice. Un stoc reprezinta o rezerva de produse economice ce este destinata vanzarii catre terti sau utilizarii acesteia in cadrul proceselor de prelucrare industriala.

Stocurile pot fi de marfuri, de materii prime, de piese de schimb etc. Este evident ca stocurile apar intotdeauna atunci cand productia (achizitionarea) marfurilor, materiilor prime etc. depaseste livrarea (vanzarea) acestora.

In general constituirea de stocuri poate avea mai multe cauze. Stocurile pot fi constituite pentru asigurarea continuitatii productiei sau, de exemplu, a desfacerii continue de marfuri intr-un magazin ceea ce reprezinta un aspect pozitiv al acestora {daca sunt evident in limite rezonabile) sau se pot constitui din cauza unei proaste politici manageriale a firmei. Oricum, trebuie remarcat ca stocurile, in general, atat timp cat nu intra in circuit raman neproductive.

Este evident ca pentru elaborarea unui plan optim de creare a stocurilor trebuie analizati mai multi factori esentiali.

Primul ar fi cererea de produs intr-o anumita perioada de timp.

Al doilea factor este posibilitatea de aprovizionare cu produsul in cauza intr-un anumit interval de timp. Este evident ca o productie prea mare va genera stocuri mari.

Al treilea factor este capacitatea de stocare a firmei respective si costurile de stocare.

Daca, in general, ultimul factor este cunoscut cu precizie el depinzand de spatiile proprii sau inchiriate ale firmei, ceilalti doi factori sunt de regula aleatori. Productia produsului poate fi influentata de o serie de factori externi curn ar fi blocaje in circuitele economice, dificultati fmanciare ale furnizorilor etc.

De asemenea, cererea de produs poate fi aleatoare dar poate fi determinata prin metode statistice. Stocurile prezinta o serie de avantaje si dezavantaje.

Din punct de vedere al avantajelor acestea au rolul de a regulariza cererile de produse de pe piata prin intermediul unor depozite tampon intre cerere si oferta. Dezavantajele majore ale stocurilor rezida in faptul ca ele presupun cheltuieli de stocare adica de depozitare, intretinere etc. De asemenea, in unele cazuri apar pierderi datorita deprecierii bunurilor stocate.

Problema stocurilor este strans legata de cea a productiei in cadrul unei intreprinderi. Astfel, din punct de vedere al productiei propriu-zise, intreprinderile trebuie sa produca un numar cat mai mare de bunuri, dar pe de alta parte din punctul de vedere al desfacerii acestora pe piata trebuie sa se tina seama de cererea acesteia.

Este evident ca stocurile unei intreprinderii sunt variabile in timp depinzand in mod esential de intrarile si de iesirile acestora.

Mărimea optimă a stocurilor este cea care armonizează relaţia contradictorii dintre cheltuielile de aprovizionare – Ca – care variază în funţie de numărul de aprovizionări, şi cele de depozitare – Cd – variabile în raport cu mărimea stocurilor.

Se demonstrează uşor că această mărime optimă a stocurilor este cea care minimalizează cheltuielile totale – Ct – cu formarea stocurilor şi maximizează rentabilitatea activităţii de exploatare

Evoluţia cheltuielilor cu formarea stocurilor, în raport cu numărul de aprovizionări

1.1. Clasificarea stocurilor

În categoria stocurilor se cuprind bunurile şi serviciile care, de regulă, se aşteaptă să fie realizate în termen de 12 luni de la data bilanţului.

a) După forma fizică şi destinaţie:

- mărfurile care sunt stocuri cumpărate în vederea revânzării acestora în aceeaşi stare sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii;

- materiile prime sunt acele stocuri care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în produsul finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie transformată;

- materialele consumabile sunt bunurile care participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit;

- materialele de natura obiectelor de inventar sunt acele bunuri care nu îndeplinesc condiţiile de valoare sau de durată pentru a se include în categoria imobilizărilor corporale;

- produsele sunt reprezentate de semifabricate, produse finite şi produse reziduale

- animale şi păsările sunt reprezentate de animale născute şi cele tinere de orice fel crescute şi folosite pentru reproducţie, animale şi păsările la îngrăşat pentru a fi valorificate, animale pentru producţie şi coloniile de albine.