Problemei de programare liniara:
(24)
i se asociaza problema:
(25) unde
Problema (24) se va numi primala iar problema (25) duala problemei (24) si reciproc.
Exemplul II.7.1
Folosind tabelul:
1 2 2 0
gasim duala:
Teorema II.7.1. Fie X o solutie posibila pentru problema (24) si Y o solutie posibila pentru problema (25). Atunci
Demonstratie: Din inmultind la stanga cu obtinem:
Pe de alta parte:
Dar cum ajungem la concluzia .
Teorema II.7.2. Daca (24) are optim finit atunci (25) are optim finit si avem unde este o solutie optima pentru (24) iar o solutie optima pentru (25).
Demonstatie: Din teorema II.7.1. pentru orice pereche de programe duale X,Y, avem . Deci are loc si . Cum f este o functie liniara, deci continua, atunci exista si are loc .
Pe de alta parte folosind (13) si teorema II.4.1. avem . Se demonstreaza ca este un program optim pentru duala (25). Atunci:
Teorema II.7.3. (teorema ecarturilor complementare)
Fie X,Y solutii ale problemelor (24), respectiv (25). Atunci X,Y sunt solutii optime daca si numai daca au loc relatiile:
Demonstratie. Avem:
Folosind teoremele II.7.2. si II.7.1. obtinem ca X,Y sunt programe optime daca si numai daca ceea ce conduce la:
sau:
Dualitatea se foloseste cel mai frecvent in cazul in care problema primala necesita calcule multe:
Exemplul II.7.2.
Pentru a rezolva aceasta problema cu algoritmul simplex trebuie introduse patru variabile de egalizare, dar scriind problema duala:
aceasta necesita numai doua variabile de egalizare. Obtinem:
2 1 3 2 1 0
1 1 3 0 1
-1 -1 -3 -1 0 0 0
1/2 -1/2 0 -5/2 1 -3/2
1/2 1/2 1 3/2 0 1/2
1/2 1/2 0 7/2 0 3/2 -3/2
deci
Pentru a putea formula duala unei probleme de minim am vazut ca restrictiile trebuie sa aiba forma (24). In acest caz, restrictiile sunt numite concordante, iar cele neconcordante. Pentru problema
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.