Expunerea Fotografică

Introducere

Expunere... cuvântul conţine o anumită doză de risc şi de decizie irevocabilă. O dată ce expunerea a fost stabilită pe aparat şi imaginea realizată, nu există o cale fizică de a o schimba. Nu poţi decât să speri că expunerea a fost corectă şi imaginea conţine toate detaliile necesare.

Expunerea este rezultatul combinaţiei dintre valorile diafragmei şi,respectiv ale obturatorului.Stabilirea expunerii înseamnă determinarea cantităţii de lumină şi a timpului în care această lumină impregnează suprafaţa peliculei(senzorului,în cazul aparatelor digitale) astfel încat să obţinem o imagine corectă.

Importanţa expunerii corecte

Indiferent de mediul folosit - film ori digital - o imagine bine expusă trebuie să conţină toate informaţiile necesare despre subiectul respectiv. Ansel Adams, care a fost iniţial înclinat spre o carieră de pianist, făcea mereu comparaţii între fotografie şi muzică. În legatură cu expunerea, compară negativul cu partitura muzicală, iar imaginea tiparită cu un concert.

Astăzi putem extinde aceste comparaţii la fisierele RAW şi diapozitive. Partea de concert însa, nu s-a schimbat şi nici ideea de bază a lui Adams, cu cât partitura va fi mai bună, cu atât şi concertul va fi mai bun.

În mod ideal, o imagine bună trebuie să conţină detalii în toate aspectele. Atât în umbre, cât şi în lumini. Problema este însă că obţinerea acestor detalii este de multe ori dificilă.

Gama de contrast pe care un anumit film ori sensor digital poate să o înregistreze este limitată. Ea variază de la film la film şi de la sensor la sensor. De aici putem trage prima concluzie: dacă dorim o expunere corectă, trebuie să cunoaştem gama de contrast pe care filmul ori sensorul digital sunt în stare să le reproducă.

Histograma

Expunerea digitală a introdus o soluţie nouă în determinarea expunerii corecte: histograma. Cu o histogramă vizibilă pe aparat, avem rezultatul expunerii într-o anumită situaţie.

Histograma arată şi ne spune:

- ce o să se întâmple cu plaja de contrast când imaginea va fi înregistrată digital

- cum sunt distribuite valorile de expunere în cadru

- dacă vom avea detalii în toate elementele din cadru

Histograma nu înlocuieşte un exponometru. Aceasta nu ne dă expunerea corectă, dar ne arată cum va fi înregistrată imaginea finală înainte de a ajunge în laborator ori la imprimanta foto. Histogramele sunt prezente în două variante: monocrome (arată luminozitatea în cadru), ori tricolore (luminozitatea fiecărui canal de culoare - roşu, verde şi albastru).

Expunerea în trepte

Practica fotografică a folosit întotdeauna o metodă simplă de a înregistra expunerea optimă: expunerea în trepte. Se fotografiază subiectul cu diverse valori de diafragmă şi viteza [menţinând unul dintre aceşti parametrii constant, deobicei viteza] sperând ca undeva între aceste expuneri să se gasească expunerea ideală.

În contrast cu măsurarea dată de exponometru şi ajustată cu ajutorul histogramei, folosirea expunerii în trepte este o metodă empirică, dar care este încă folosită în cazul expunerilor dificile.

Studiază subiectul pe care îl fotografiezi

Se disting trei situaţii care trebuie luate în consideraţie:

a) obiecte foarte luminoase - expunerea masurată poate fi puternic influenţată de aceste obiecte şi poate duce la subexpuneri accentuate. Explicaţia stă în faptul că exponometrul încearcă să aplice acelaşi nivel de 18% la tot cadrul. Dacă obiectul din cadru este alb, şi îl doreşti să apară alb pe film, o să trebuiască să supraexpui ca să balansezi tendinţa exponometrului de a îl reda gris 18%.

O alta situaţie tipică în fotografia de peisaj este zăpada. Zăpada este albă, foarte reflectantă şi duce în majoritatea cazurilor la subexpunerea imaginilor. Cu majoritatea aparatelor este necesară o supraexpunere de 1 - 2 trepte, dacă se doreste ca zăpada să apară albă în imagine. Dacă zăpada este în umbră, nu este nevoie de supraexpunere însă, decât dacă se doreşte ca aceasta să apară mai luminoasă în imagine.

Obiectele şi suprafeţele reflectante constituie alte situaţii în care poate apărea o subexpunere. Reflexii pe apă, obiecte metalice iluminate direct de Soare, sau chiar unii pereţi de munţi direct iluminaţi, trebuie supraexpuşi cu 1 - 2 trepte de expunere.

b) obiecte foarte întunecate - acest gen de obiecte duc la supraexpuneri; o situaţie tipică este o scenă în contrejour, la răsărit de Soare, cu un profil de munţi, copaci, etc.

Este recomandabil să lăsăm aceste elemente cât mai închise ca tonuri, deoarece este foarte dificil să obţinem detalii şi în cer şi în aceste obiecte de relief. În aceste cazuri se recomandă o subexpunere cu 1 - 2 trepte de expunere, pentru a obţine detalii corecte în parţile luminoase.

c) nivele de iluminare care se schimbă rapid - iluminarea unui subiect trebuie monitorizată continuu; ore critice sunt răsăritul, apusul şi vreme schimbătoare cu nori în mişcare rapidă.