Discursul Publicitar și Manipularea

Discursul publicitar a intrat in viata noastra, orientandu-ne zilnic perceptia si raportarea la realitatea imediata, directionandu-le, cosmetizandu-le, investindu-le cusemnificatii. Dincolo de aspectul financiar vizat (cresterea vanzarilor firmelor producatoare de bunuri sau furnizoare de servicii prin atragerea unui public-tinta silargirea pietei), reclama induce atitudini si comportamente, rasturnand granitele sociale existente, distribuind cu darnicie retete de fericire si garantand accesul inparadisul facil al societatii de consum.

Discursul publicitar reprezinta un tip de discurs public care se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi:- prezinta intr-un mod (cat mai) concis un produs (comercial, cultural, politic) pentru a convinge publicul de importanta si utilitatea sa;- are o difuzare sociala pe scara larga;- codul publicitar este cunoscut de public;- publicitatea se sprijina pe un corpus de maxime admise social si propune o imagine standard a bunastarii, a standardului optim, a idealului in viata de zi cu zi;- publicitatea pune in miscare continuturi puternic marcate de norme culturale;- mesajele lingvistice, iconice si plastice sufera un proces de integrare in cadrul discursului publicitar; de aceea “dezmembrarea mesajului publicitar in tipuri demesaje poate fi considerata ca fiind un procedeu ilicit, pentru ca anuntul publicitar este o constructie unitara in care textul si imaginea sunt dimensiuni inseparabileale unui sens global”.Discursul publicitar este un discurs persuasiv prin excelenta. Bunul-simt si intelepciunea garanteaza adevarul enunturilor (argument de autoritate)Discursul isi propune a determina o actiune (a cumpara, a alege, a se implica) dar nu isi expliciteaza scopul ilocutionar (prin aceasta fiind un act ilocutionar indirect).Actul ilocutionar indirect este de tip constatativ. Apelul la actele constatative are o functie argumentativa prin care se da impresia ca nu se exercita o presiunedirecta asupra publicului.

Discursul publicitar indeplineste simultan trei functii:- informare;- sugestie (publicitatea induce dorinta mimetica prin afirmarea articularii destinatarului cu obiectul);- gratificatie (publicitatea actioneaza in aceeasi masura si dupa cumparare pentru a-l linisti si asigura pe cumparator prin producerea unei imagini pozitive aprodusului). Discursul publicitar se doreste a fi verosimil, conform realitatii socio-culturale, reprezentand evenimente si situatii stereotipe si asteptate de catre destinatar.Aceasta aspiratie a discursului publicitar se realizeaza, in special, prin integrarea unor locutiuni, expresii, proverbe, afirmatii ale adevarurilor universale.Scenele prezentate sunt ele insele proverbiale: sunt recognoscibile si alcatuiesc esantioane, mostre ale culturii contemporane.Sistemul de imagini al publicitatii se conformeaza unui cod iconografic foarte strict care tine seama in special de urmatoarele elemente “universale”:- relatii sociale- eternul feminin- familie- cuplu- ecologie- sanatate- petrecerea timpului liber.Imaginea trebuie sa produca efectul realului prin implicarea unei “existente anterioare” a obiectelor prezentate. Imaginea publicitara este eficace daca se prezintaca analogica unei situatii reale desi ea reprezinta de fapt o reconstructie total artificiala a unei situatii pseudo cotidiane.