Criza rachetelor din Cuba în media internațională

Istoric eveniment

Criza rachetelor din Cuba, cunoscuta si ca Criza din Octombrie, in Cuba, sau Criza din Caraibe in Rusia, a constat intr-o confruntrare de 13 zile dintre Uniunea Sovietica si Cuba, pe de o parte, si Statele Unite, de cealalta parte. Criza a inceput in octombrie 1962, in timpul Razboiului Rece. In august 1962, dupa doua operatiuni soldate cu esecuri majore din partea SUA de a infiltra Cuba si de a destabiliza regimul Castro (cum a fost Golful Porcilor sau operatiunea Mongoose), guvernele URSS si Cuba au inceput sa construiasca in secret baze in Cuba pentru un numar prestabilit de rachete balistice cu raza lunga si medie de actiune – respective MRMB si IRBM, care aveau abilitatea de a lovi partea continentala a Statelor Unite.

Aceasta actiune a venit ca un raspuns la plasarea de rachete Thor in Marea Britanie – prin proiectul Emily, si rachete balistice Jupiter in Italia si Turcia in anul 1961. Acestea acumulau mai bine de 100 de rachete cu capabilitatea de a lovi Moscova cu focoase nucleare. Pe data de 14 octombrie 1962, un avion U2 a SUA, aflat intr-o misiune de fotorecunoastere, a capturat marturia fotografica a faptului ca baze militare sovietice de lansare a rachetelor balistice se afla in procesul de constructie in Cuba.

Asta a reprezentat cireasa de pe tort si a venit ca o incoronare a conflictelor mai minore care au avut loc pana atunci, si anume Blocada Berlinului, Criza Canalului Suez si Razboiul de Yom Kippur. Ea a fost o confruntare mult mai directa a vointelor celor doi titani de pe esicherul politic din acea perioada si a fost considerat in mod general ca momentul in care Razboiul Rece era cel mai aproape de a se transforma intr-un conflict nuclear. De asemenea, este considerat ca fiind prima instanta documentata a faptului ca s-a luat in considerare amenintarea distrugerii reciproce asigurate – mutual assured destruction.

Statele Unite au luat in considerare posibilitatea atacarii Cubei pe calea aerului si a apei, dar au decis ca o blocada militara, numita “carantina”, va servi mai bine scopurilor lor diplomatice. SUA a anuntat ca nu va permite arme ofensive sa fie livrate in Cuba si a cerut ca sovieticii sa dezasambleze bazele de rachete balistice care sunt deja in constructie sau deja terminate si sa indeparteze toate armele ofensive. Administratia Kennedy avea doar o speranta mica ca Kremlin-ul va fi de acord cu cererile lor si s-au asteptat la o confruntare militara, in schimb. De partea sovietica, premierul Nikita Hrusciov a scris o scrisoare lui Kennedy in care spunea ca blocada sa de “navigare in apele si spatiul international” constituie “un act de agresiune care poate propulsa umanitatea intr-un abis de razboi nuclear global”.

In mod public, sovieticii au tratat cu aroganta cererile SUA, dar prin canalele de comunicare secrete au initiat propuneri de rezolvare a crizei. Confruntarea vointelor s-a terminat pe data de 28 Octombrie 1962, cand presedintele John. F. Kennedy si secretarul general al ONU, Generalul U. Thant, au incheiat o intelegere publica si una secreta cu Hrusciov. In mod public, sovieticii au fost de acord sa dezasambleze armele lor ofensive si sa le inapoieze in Uniunea Sovietica, sub supravegherea ONU, iar SUA, in schimb, au fost de acord in mod public sa nu invadeze niciodata Cuba. In mod secret, SUA au fost de acord sa dezasambleze toate rachetele balistice Jupiter din Turcia si Italia.

Dupa doar doua saptamani de la intelegere, sovieticii au inlaturat toate sistemele de rachete si tot echipamentul de sprijin, incarcandu-le in opt nave de transport in perioada 5-9 noiembrie. O luna mai tarziu, intre 5-6 decembrie, bombardierele sovietice II-28 erau incarcate in 3 nave sovietice de transport si inapoiate pe teritoriul rusesc. Blocada a fost incheiata in mod official la ora 6:45 p.m. pe data de 20 noiembrie 1962. La 11 luni dupa incheierea acordului, toate armele americane erau dezactivate. Un plus benefic reiesit din aceasta confruntare a constat in crearea unei linii fierbinti intre Moscova si Washington, o linie directa intre conducerile celor doua tari.