Introducere
În economia de piaţă, orice organizaţie şi în mod deosebit o organizaţie cu scop lucrativ îşi concepe o politică proprie, prin care îşi desemnează direcţiile de evoluţie în viitor, precum şi modalităţile concrete de înfăptuire a acesteia, politică ce trebuie să-i asigure permanenţa pe piaţă şi mai ales dezvoltarea de ansamblu.
O componentă de bază a politicii întreprinderii este politica de marketing, care-i oferă posibilitatea receptării promte şi reale a semnalelor pieţii şi-i permite adaptarea rapidă la modificările apărute pe piaţă, cu maximă eficienţă. Astfel, întreprinderea poate să evalueze corect parametrii pieţii şi să aloce resursele de care dispune corespunzător cererii reale, poate să sesizeze segmentele neacoperite de pe piaţă şi avantajele comparative faţă de concurenţi.
În condiţiile actuale, nici o întreprindere nu-şi permite să activeze fără a avea o perspectivă clară, atât pe termen scurt cât şi pe termen lung, care să-i asigure subzistenţa, dar şi raţionalitatea, eficienţa în condiţiile în care mediul ambiant devine tot mai complex şi mai dinamic.
Faţă de multiplele schimbări ce apar atât în micromediul cât şi în macromediul în care activează, întreprinderea trebuie să manifeste un anumit comportament, o anumită atitudine, ce se concretizează în delimitarea direcţiilor strategice şi a modalităţilor practice de înfăptuire a acestora, şi se reflectă în conţinutul politicii de marketing a întreprinderii.
Oricât de precise şi realiste ar fi obiectivele stabilite într-o întreprindere, dacă nu se aleg căi şi mijloace adecvate de realizare, adică nu se adoptă o strategie corespunzătoare, scopurile propuse nu se pot atinge. De aceea are foarte mare importanţă în activitatea de marketing elaborarea strategiilor care îi asigură obţinerea performanţelor vizate.
Conceptul de promovare
Promovarea se exprimă în “ansamblul de acţiuni şi mijloace de informare şi atragere a cumpărătorilor potenţiali către punctele de vânzare, în vederea satisfacerii nevoilor şi dorinţelor acestora şi implicit a creşterii eficienţei economice a activităţii întreprinderii producătoare”.
Amplificarea fenomenului promoţional îşi găseşte explicaţia în: accelerarea concurenţei, aglomerarea pieţelor, saturarea consumatorului faţă de numărul excesiv de comunicaţii publicitare, banalizarea produselor şi mărcilor, preferinţa pentru rezultate obţinute pe termen scurt, exigenţele noilor forme de distribuţie, ceea ce face ca promovarea permanentă a produselor să devină cerinţă majoră, un factor indispensabil al oricărui proces de vânzare, indiferent de natura mărfii.
In accepţiunea modernă, promovarea este un concept complex deoarece:
- este o formă a comunicării ce se concentrează în mixul promoţional, cu o sferă mai largă decât publicitatea.
- vizează o modificare imediată şi directă a cererii (accelerare, creştere, reglare).
- vizează o modificare imediată a comportamentului clientului, distribuitorului etc.
- urmăreşte o modificare pozitivă şi temporară a ofertei consumatorilor, a condiţiilor de intervenţie a distribuitorilor etc.
- efectul promovării este direct, când se adresează nemijlocit consumatorilor şi indirect cât se adresează intermediarilor.
Rolul promovării rezidă în conţinutul complex al conceptului de promovare, ce relevă faptul că scopul general este influenţarea comportamentului oamenilor, în aşa fel încât, să sporească volumul vânzărilor bunurilor respectivului producător.
1. Kotler Ph. – “Managementul Marketingului”, Editura Teora, Bucuresti, 1997
2. Negrut C., Dobre C. – “Marketing - politici, strategii, tehnici”, Editura InterGraf, Bucuresti, 1997
3. Prutianu S., Munteanu C., Caluschi C. – “Inteligenta Marketing Plus”, Editura Polirom, Bucuresti, 1998
4. www.zf.ro
FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE
CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
