Școli și curente în management conv

Cu toate ca se poate vorbi de existenta unor activitati manageriale inca din timpuri foarte vechi, managementul, ca stiinta nu a aparut decat, daca este sa luam in seama contributiile preclasice la management, in secolul al XIX-lea, ca urmare a perioadei de industrializare, cand extinderea fabricilor, a impus gasirea unor metode mai eficiente de a le conduce. Cunostintele actuale in management sunt rezultatul unui indelungat si laborios proces de cercetare, care a fost periodizat cel mai obisnuit, periodizare neacceptata insa in totalitate de catre toti specialistii, in sase scoli, fara a pune la socoteala preclasicii.

Perioada preclasica a managementului este cuprinsa intre mijlocul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX si i-a avut ca principali reprezentanti pe Robert Owen, Charles Babbage si Henry R. Towne. Robert Owen (1771-1858) a fost primul care a evidentiat importanta relatiilor umane. Proprietar al unei fabrici de bumbac din New Lanark, Scotia, intr-o perioada in care majoritatea angajatilor erau copii si programul era de lucru de 13 ore, el a realizat importanta conditiilor de viata si de munca in productivitatea angajatilor sai. Faptul ca a incercat sa imbunatateasca conditiile de munca si sa participe la dezvoltarea orasului, a fost considerat radical in acea perioada, dar astazi opiniile sale sunt in marea lor majoritate acceptate. Charles Babbage, un alt reprezentant al perioadei preclasice, parintele ciberneticii moderne prin inventarea calculatorului mecanic a elaborat un plan de participare a angajatilor la profit pe doua cai: prime pentru ideile inovatoare si prime proportionale cu profitul realizat de fabrica. Tot el a fost cel care a descoperit ca si activitatile mentale, nu numai cele fizice pot face obiectul specializarii. Henry R. Towne a fost primul care a atras atentia asupra necesitatii delimitarii managementului ca stiinta, deoarece oricat de importante ar fi fost aptitudinile tehnice, cele manageriale erau covarsitoare pentru eficientizarea activitatii.

Cu toate ca preclasicii s-au ocupat de aspecte diferite ale managementului, studiile lor au fost incomplete si concentrate asupra unor probleme specifice, dar ideile lor au rezistat de-a lungul timpului si au fost deschizatori de drumuri, apelul lui Henry R. Towne de a fundamenta managementul ca stiinta fiind punctul de plecare pentru reprezentantii scolii clasice. Scoala clasica s-a afirmat puternic la inceputul secolului XX si si-a continuat existenta prin unii reprezentanti pana in deceniul al cincilea, ea concentrandu-se asupra modalitatilor a cresterii eficientei muncii organizatiei, dezvoltandu-se pe baza operelor lui Frederick Taylor si Henry Fayol.

Scoala clasica, ce a pus bazele teoriei managementului, s-a concentrat asupra a trei abordari: managementul stiintific, managementul administrativ si cel birocratic. Modelul stiintific considera ca munca trebuie studiata stiintific pentru a o imbunatati si a o face eficienta. Cel mai de seama ...