Piața Mondială a Vinului

1. Vinul

Vinul, cunoscut ca şi nectarul zeilor, se cultiva în bătrâna Europă pe suprafeţe restrânse şi era rezervat unei minorităţi de aristocraţi, având o tehnologie de fabricaţie complicată şi atent reglementată. Producţia de vin este atât artă cât şi ştiinţă, un amestec de creativitate şi inovaţie tehnologică, dar şi o afacere, factorii economici influenţând considerabil procesul fabricării. Succesul pe piaţa vinului este asigurat de integrarea aspectelor economice şi artistice ale fabricării vinului cu factorii care stau la baza procesului de cumpărare.

Primele date asupra exportului de vinuri apar în primul secol (după Hristos) când vinul a fot exportat în butoaie din Italia înspre Spania, Germania, Anglia şi Franţa. Nu a mai durat mult până când aceste regiuni au început să îşi dezvolte propriile culturi de viţă-de-vie în contextul interzicerii de către Imperiul Roman a importului de vinuri din Franţa, tocmai pentru a elimina competiţia (cu toate acestea, în câteva secole, vinurile franţuzeşti au ajuns să domine piaţa mondială a vinurilor).

În America vinul este cel mai adesea asociat cu Argentina, California şi Chile, zonele în care se produc cele mai mari cantităţi de vin, de la sortimente destinate persoanelor cu venituri sub medie („vinuri la ulcior”) şi până la cele mai scumpe şi rafinate vinuri. De asemenea, până la începutul secolului 20, vinul amercian era adesea privit ca unul inferior celui european; abia în anul 1976, odată cu participarea Americii la „Degustarea Vinurilor din Paris”, această ţară a început să câştige respectul din partea europenilor.

Naţionalitatea alimentează consumul de băuturi alcoolice. În mod natural toate vinurile, berile şi băuturile tari îşi proclamă ţara de origine ca o parte integrantă a brandului.

Spre exemplu, vinurile franţuzeşti, italiene şi spaniole sunt toate împărţite pe regiuni de provenienţă şi struguri; este vorba de calitatea şi natura terenului şi de munca cultivatorilor de luat în considerare. În Franţa categorizarea vinului este una foarte complexă, sofisticată şi subtilă. Vinurile fiecărei regiuni în parte au caracteristici diferite. Vinurile Bordeaux nu sunt la fel cu cele din Burgundy: strugurii sunt diferiţi, solul este altul, chiar şi forma sticlelor este diferită. În Germania până de curând etichetarea vinului era atât de greoaie în cât aveai nevoie de o hartă pentru a te descurca. Şi asta pentru că fiecare regiune avea un tip de sticlă diferit (sticlele din Hock erau maro, cele din Mosel erau verzi, vinul din Franconia era livrat în sticle speciale, cu o formă diferită, numite bocksbeutel). Toate aceste aspecte sunt foarte importante din punct de vedere comercial. Acceastă complexitate demonstrează autenticitatea fiecărui vin. Acum vinurile din Australia, Chile, Noua Zeelandă, Africa de Sud, SUA încearcă să urmeze aceleaşi modele complexe, chiar dacă uneori cu mai puţină rigurozitate faţă de cei care le-au consacrat. Rezultatul acestui demers în prezentarea vinului este că însăşi naţiunea de provenienţă pare a fi “izvorul” din care vinul curge. Poate că de aceea ideea de Eurowine li s-a părut multora absurdă, chiar repulsivă.

2. Piaţa mondială a vinului

Producţia mondială de vin se ridică la aproximativ 269 milioane hectolitri anual, 78% fiind realizată de ţările europene, urmate de America (16%), Asia (1,5%), Africa (3%) şi Oceania (1,6%).

Conform recenziilor specialiştilor din domeniu, criza financiară a afectat şi sectorul vinurilor, Europa înregistrând o stagnare a vânzărilor în ultimul trimestru al anului 2008, urmată de scăderea acestora în 2009. În schimb, America se bucură de o creştere a consumului de vin în raport cu celelalte băuturi alcoolice (bere, băuturi distilate), anul 2008 fiind al 15-lea an care se finalizează cu o creştere a vânzărilor în acest sector. Din 2007 şi până în 2008 consumul de vin de masă a crescut cu 1,2 % în ciuda faptului că americanii consumă anual o cantitate mai mică de vin spre deosebire de celalte ţări, propulsând piaţa americană pe primul loc la vânzările în vinuri măsurate în dolari.

Marii jucători ai pieţei de vin (Franţa, Italia şi Spania) sunt acum ameninţaţi de noi producători care încearcă să cucerească această piaţă prin preţuri reduse. De asemenea, chinezii cresc producţia cu un procent din ce în ce mai mare de la an la an, vinul chinezesc putând da peste cap comerţul internaţional. O altă tendinţă negativă pare să ameninţe producătorii europeni: în ţările cu tradiţie consumatorii încep să înlocuiască vinul cu băuturi precum berea sau coktail-urile gata preparate. Astfel, producătorii au început să se concentreze acum asupra calităţii vinurilor şi pe intensificarea campaniilor de promovare a vinului.