Logistică

Logistica este un process care consta in planificarea , realizarea si controlul fluxului si stocarii eficiente si eficace a materiilor prime produselor in curs de prelucrare,produselor finite si informatiilor conexe ,de la punctual de origine la cel de consum, in scopul adaptarii la cerintele clientului.( Council of Logistics Management, SUA 1991 ) .

Una din funcţiile majore ale managementului este organizarea, alături de celelalte funcţii: planificarea,codificarea şi controlling-ul. Scopul organizării este coordonarea eforturilor prin definirea sarcinilor şi a relaţiilor de autoritate..

1.Evoluţia structurilor organizatorice

În esenţă ,organizarea constă în alocarea resurselor organizaţiei ,în vederea îndeplinirii obiectivelor sale strategice.Funcţia de organizare presupune trei activităţi succesive:defalcarea sarcinilor pe posturi(specializarea muncii),combinarea posturilor pentru a creea departatmente (împărţirea pe departamente),şi delegarea de autoritate.Strucura organizatorică este un instrument pe care managerii îl utilizează pentru a obţine rezultatele aşteptate,prin valorificarea eficientă şi eficace a resurselor.Poate fii definită ca:

• setul de sarcini formale,atribute indivizilor şi departamentelor;

• relaţiile formale de raportare,incluzând liniile de autoritate,responsabilitatea decizională,numărl nivelurilor ierarhice şi domeniul de control al managerului;

• proiectarea sistemelor ,pentru asigurarea coordonării eficace,transdepartamentale a angajaţiilor.

1.1Paradigmele tradiţionale

Evoluţia modelelor de structuri organizatorice a condus la cristalizarea următoarelor paradigme tradiţionale:structura funcţională verticală, structura pe divizii şi structura de tip matrice.

a) Structura funcţională verticală este cea mai frecvent intâlnită.Ea constă în gruparea sarcinilor şi activităţiilor pe funcţii ale întreprinderii, cum sunt: producţia/operaţiunile, marketingul, finanţele şi contabilitatea,cercetarea şi dezvoltarea, resursele umane. O trăsătură specifică a unei astfel de structuri este caracterul centralizat,datorită faptului că autoritatea decizională este localizată la nivelul superior al organizaţiei.

Avantajele si dezavantajele structurii functionale verticale.

AVANTAJE DEZAVANTAJE

• Simplitate

• Costuri relativ mici

• Definirea clara a responsabilitatilor

• Economiile de scara potentiale

• Specializarea dezvoltarea propriilor cunostiinte si abilitati

• Evolutia in cariera,in cadrul departamentului functional

• Buna comunicare si coordonare

• Compatibilitatea dintre manager si membrii departamentului

• Absenta nevoii de creeare a unui sistem de control elaborat

• Adoptarea rapida a deciziilor

• Domeniul de control larg

• Solutiile tehnice de inalta calitate. • Concentrarea responsabilitatilor la nivelul managerial superior

• Delegarea minima de autoritate

• Ponderea sporita a solutionarii problemelor operationale , in activitatea managerilor de la nivelul superior

• Neglijarea aspectelor strategice

• Deficientele in comunicarea , cooperarea si coordonarea transfunctionala

• Reactia lenta fata de schimburile mediului

• Capacitatea de inovare limitata

• Dificultatile in localizarea problemelor pe departamente

• Lipsa motivatiei , datorita rutinei

• Sansele mici de promovare pe pozitii de management general.

b) Structura pe divizii este un alt model tradiţional de configurare a organizaţiei.Constă în divizarea organizaţiei în mai multe componenete ,numite divizii ,fiecare dintre acestea reunind o serie de departamente care contribuie la realizarea unui anumit output,de ex un produs,un serviciu sau un program pentru un singur client.

Structura pe divizii poate fii organizată în următoarele variante distincte:

1)diviziile pe arii geografice. Sunt specifice organizaţiilor care au filiale similare în arii geografice dispersate.

2)diviziile pe produse/servicii.Constituirea lor este necesară atunci când: (i)organizaţia doreşte să acorde o atenţie specială anumitor produse şi/sau sevicii;(ii)produsele sau serviciile organizaţiei diferă considerabil;(iii)numărul produselor şi serviciilor oferite de organizaţie este relativ mic

3)diviziile pe clienţi.În cazul în care ,pe baza strategiei de segmentare ,ţintire şi poziţionare, organizaţia şi-a propus să abordeze mai multe segmente de piaţă cu nevoi şi caracteristici ce diferă în mod semnificativ,diviziile pe clienţi pot fii cea mai bună configuraţie.

4)diviziile pe procese/tehnologii. Structura pe divizii create pe baza proceselor pare similară cu structura funcţională.Totuşi există o deosebire majoră, faptul că diviziile pe procese au responsabilitatea veniturilor şi profiturilor,în timp ce departamentele funcţionale nu au o astfel de responsabilitate.