Evoluţia structurilor organizatorice
INTRODUCERE
“A good organization structure does not by it self produce good performance-just as a good constitution does not guarantee great presidents,or good laws,or a moral society. But a poor organization structure makes good performance impossible,no matter how good the individual managers may be. To improve organization structure….will therefore always improve performance”
"O bună structură organizatorică nu produce prin ea însăşi o bună performanță, la fel cum nici o bună constituție nu garantează președinți extraordinari, sau legi bune, sau o societate morală. Dar o slabă organizare structurală face imposibilă performanţa firmei indiferent de cât de capabili sunt managerii. Îmbunătățirea structurii organizatorice... prin urmare, va îmbunătăți întotdeauna performanța” PETER F.DRUCKER
Pentru a înţelege mai bine subiectul pe care îl abordez în realizarea acestui proiect voi incepe prin a defini, conform oamenilor de ştiinţă, termenii cheie utilizaţi. Astfel, conform autorului Ioan Ursache “Structura organizatorica a unei organizatii reprezinta ansamblul posturilor si compartimentelor , modul in care sunt constituite si grupate , precum si legaturile care se stabilesc intre ele in scopul realizarii obiectivelor organizatiei
Organizarea reprezintă una dintre funcţiile managementului, iar scopul acesteia este stabilirea sarcinilor si autoritaţiilor desemnate pentru a duce la bun sfârşit activitaţiile desfăşurate în cadrul organizatiei . Pentru a putea realiza obiectivele, trebuie proiectată o structură organizatorică bună care sa fie conform cu aria de desfăşurare a activităţilor şi totodată bazată pe cunoaştere modificărilor care pot apărarea pe parcurs în structura de ansamblu a organizaţiilor. Organizarea constă în alocarea resurselor organizaţiei, în vederea îndeplinirii obictivelor sale strategice şi presupune trei activitati successive: defalcarea sarcinilor pe posture (specilazarea muncii), combinarea posturilor pentru a crea departamente şi delegarea de autoritate.
Definiția organizării dată de Ovidiu Nicolescu si Ion Verboncu în cartea “Fundamentele managementului organizatiei “ este: “ Funcţia de organizare desemneazaă ansamblul proceselor de management prin intermediul cărora se stabilesc şi se delimitează procesele de muncă fizica si intelectuală si componentele lor (mişcări, timp, operaşii, lucrări, sarcini), precum şi gruparea acestora pe posturi, formaţii de muncă, compartimente si atribuirea lor personalului, corespunzător anumitor criteri mamanageriale, economice, tehnice şi sociale in vederea realizării în cat mai bune condiţii a obiectivelor previzionate.” Din definiţia de mai sus rezultă că funcţia de organizare răspunde la următoarea întrebare: “cine şi cum contribuie la realizarea obiectivelor organizaţiei? “Răspunsul este dat de combinarea nemijlocită a resurselor umane, materiale, informaţionale şi financiare, la nivelul locurilor de muncă, compartimentelor şi organizaţiei în ansamblul său.
Conform manualului ”Fundamentele managementului organizatiei” scris de Ion Verboncu si Ovidiu Nicolescu în cadrul organizării se delimitează două subdiviziuni principale:
•organizarea pe ansamblu a societăţii comerciale sau a regiei autonome
•organizarea principalelor componente ale organizaţiei
Structura organizatorică este un instrument pe care managerii îl utilizează pentru a obţine rezultatele aşteptate, prin valorificarea eficientă şi eficace a resurselor. Analiza structurii organizatorice presupune încercarea de a cunoaşte care sunt unităţile de bază care compun orice organizaţie şi ce relaţii păstrează între ele şi cu exteriorul. Termenul de "structură" se referă la părţile distincte care compun un întreg, cât şi la relaţiile care existaă între ele. Structura unei organizaţii reprezintă ansamblul elementelor sale şi a relaţiilor dintre ele. Modelul organizaţional sau structura organizaţională reprezintă modelul prin intermediul căruia sunt stabilite relaţiile dintre membrii unei organizaţii şi dintre poziţiile pe care le ocupă aceştia, definind în acelaşi timp sarcini şi responsabilităţi, roluri şi sisteme de relaţii de muncă, canale de comunicare, etc.
CAPITOLUL1 Evoluţia structurilor organizatorice
“ Organizarea constă în alocarea resurselor organizaţiei în vederea îndeplinirii obiectivelor sale strategice. “Fred R.David consideră că funcţia de organizare presupune trei activităţi succesive: defalcarea sarcinilor pe posturi ( specializarea muncii ) , combinarea posturilor pentru a creea departamente ( împărţirea pe departamente ) şi delegarea de autoritate. Conform doamnei Carmen Balan “Strucura organizatorică este un instrument pe care managerii îl utilizează pentru a obţine rezultatele asteptate, prin valorificarea eficientă şi eficace a resurselor.” Aceasta poate fii definită ca: a) setul de sarcini formale,atribute indivizilor si departamentelor; b)relatiile formale de raportare,incluzând liniile de autoritate, responsabilitatea decizionala, numarul nivelurilor ierarhice si domeniul de control al managerului; c)proiectarea sistemelor, pentru asigurarea coordonarii eficace, transdepartamentale a angajatiilor.
Carmen Balan, „Logistica” ed a II a,ed.Uranus, Bucuresti
Cosmin Dobrin “Flexibilitatea in cadrul organizatiei” Editura ASE, Bucuresti2000
Dumitru Constantinescu, Constantin Tumbar, Tudor Nistorescu, Gh. Meghisa "Economia întreprinderii” Ed.Economică.2000
Ioan Ursache “Management” . Editia a II a , editura ASE, pag 66
John Child, “Organizational Structure, Environment, and Performance: The Role of Strategic Choice,”Sociology, 6 no. 1 (1972): 1-22.
John Gattorna, “ Managementul logisticii si distributiei”, ed. Teora
Ovidiu Nicolescu si Ion Verboncu în cartea “Fundamentele managementului organizatiei“, ed. Universitara, 2008
Ronald H. Ballou " Business Logistics Management Prentice-Hall”,New Jersey,1992.
Surse internet
www.wall-street.ro
www.baniinosti.ro
www.scrigroup.com
Baze de date: Proquest
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE
Facultatea de Marketing
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
