Analiza evoluției în perioada 1999-2007 a produsului intern brut, șomajului și inflației în România și Japonia

Romania

România este o ţară situată în sud-estul Europei Centrale, pe cursul inferior al Dunării, la nord de peninsula Balcanică şi la ţărmul nord-vestic al Mării Negre. Pe teritoriul ei este situată aproape toată suprafaţa Deltei Dunării şi partea sudică şi centrală a Munţilor Carpaţi. Se învecinează cu Bulgaria la sud, Serbia la sud-vest, Ungaria la nord-vest, Ucraina la nord şi Republica Moldova la est, iar ţărmul Mării Negre se găseşte la sud-est.

Economia României este o economie de piaţă, conform Constituţiei din 1991. Conform acesteia, statul este obligat să asigure libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale. În economia României acţionează aşadar legea cererii şi a ofertei. La baza acesteia se află proprietatea privată care trebuie protejată şi garantată. După căderea regimului comunist, ţara a cunoscut un deceniu de instabilitate şi profund declin economic, consecinţe provocate de o administrare defectuoasă şi coruptă şi de lipsa unor reale reforme structurale. De la începutul mileniului, economia României s-a transformat într-o economie relativ stabilă, caracterizată de o creştere vizibilă, dublată de reducerea şomajului şi a inflaţiei. În 2006, conform Institutului Naţional de Statistică, PIB-ul a cunoscut o creştere în termeni reali de 7,9%, una dintre cele mai ridicate din Europa şi a egalat PIB pe locuitor realizat de România în 1988. Şomajul în România a fost de 3,9% în septembrie 2007, un procent scăzut dacă se compară cu cel al altor ţări mijlocii şi mari din Europa precum Polonia, Franţa, Germania şi Spania. De asemenea, datoriile externe ale României sunt mici, de numai 20,3% din PIB. Principalele industrii ale României sunt cea textilă şi de încălţăminte, industria metalurgică, de maşini uşoare şi de ansamblare de maşini, minieră, de prelucrare a lemnului, a materialelor de construcţii, chimică, alimentară şi cea de rafinare a petrolului. O importanţă mai scăzută reprezintă industriile farmaceutică, a maşinilor grele şi a aparatelor electrocasnice. În prezent, industria constructoare de maşini este foarte largă şi este orientată înspre piaţă. Industria românească de IT cunoaşte o creştere anuală constantă. În general, România întreţine un comerţ intens cu ţări din Uniunea Europeană, în special cu Germania şi Italia, care sunt unii dintre cei mai importanţi parteneri comerciali ai României. După o serie de privatizări şi reforme de la sfârşitul anilor '90 şi începutul anilor 2000, intervenţia guvernului în economia ţării a fost destul de absentă, în comparaţie cu economiile celorlalte state din Europa. În 2005, România a înlocuit sistemul progresiv de impozitare în care cota maximă era de 40%, cu o cotă unică de 16%. În 2007, aceasta era cea mai mică cotă din UE. Economia este, predominant, bazată pe servicii, care reprezintă 55% din PIB, iar industria şi agricultura au de asemenea o contribuţie importantă de 35%, respectiv 10% din PIB. În schimb, 32% din populaţia tării este angajată în agricultură şi producţie, una dintre cele mai mari rate din Europa. Începând cu anul 2000, România a atras tot mai mulţi investitori străini, devenind cea mai importantă destinaţie de investiţii străine în Europa Centrală şi de Sud-Est. Investiţiile străine directe au fost, in 2006, în valoare de 8,3 miliarde €. Un aport însemnat în economia românească îl reprezintă sumele de bani trimise de cetăţenii români care lucrează în alte ţări ale lumii. Conform ultimelor estimări ale Băncii Mondiale, această sumă s-a ridicat în anul 2008 la 9 miliarde dolari. Potrivit unui raport din 2006 al Băncii Mondiale, economia României se clasează pe locul 49 dintr-un număr total de 175 economii naţionale în privinţa uşurinţei de a face afaceri, înregistrând astfel o poziţie mai bună decât alte ţări din regiune, precum Ungaria şi Cehia. În plus, acelaşi studiu a considerat că Romania a fost in 2006 a doua ţară din lume ca ritm al reformelor mediului de afaceri, după Georgia. Pe de alta parte în România rata corupţiei continuă să rămână la un nivel îngrijorător de mare.

Transport

Prin aşezarea sa geografică, România reprezintă o zonă de intersecţie a mai multor magistrale de transport, care leagă nordul de sudul Europei şi vestul de estul acesteia. Pe de altă parte, reţeaua de transport din România asigură legătura între reţeaua de transport comunitară şi reţeaua de transport a statelor necomunitare vecine din Europa de Est şi Asia. Totuşi, datorită investiţiilor, reparaţiilor şi întreţinerii insuficiente, infrastructura de transport nu satisface nevoile economiei actuale, fiind mult în urma Europei de Vest. În ultima perioadă se fac eforturi pentru a aduce principalele şosele din România la nivelul reţelei de coridoare europene. Au fost începute mai multe proiecte de modernizare a reţelei de coridoare europene, finanţate din fonduri ISPA şi din împrumuturi garantate de stat de la instituţiile financiare internaţionale. Guvernul urmăreşte finanţarea externă sau parteneriate public-private pentru alte modernizări ale reţelei rutiere, şi în special ale autostrăzilor. Compania naţională de transport feroviar este Căile Ferate Române. În 2004 infrastructura feroviară cuprindea 22.247 km de căi ferate, din care aproximativ 8.585 km electrificate şi 2.617 km linii duble, majoritatea la ecartament standard de 1.435 mm, reţeaua CFR fiind a patra ca mărime de Europa. În perioada 1990 - 2002, numărul de pasageri transportaţi pe calea ferată pe rute interne şi internaţionale a inregistrat o scădere continuă, mai accentuată între 1990 şi 1994 şi mai lentă după 1994. Cauzele care au condus la reducerea continuă a călătorilor expediaţi şi a parcursului călătoriilor sunt legate de situaţia generală economică şi sociala din ţară, de reducerea veniturilor populaţiei, de creşterea somajului (în cazul navetiştilor), precum şi de creşterea numărului de autoturisme personale. Transportul feroviar de călători se asigură cu un numar de 817 locomotive, din care mai mult de jumătate au vechimi mai mari de 20 de ani. Începând cu anul 2005, a fost liberalizat transportul feroviar de călători, mai multe linii secundare fiind concesionate operatorilor privaţi.

Reţeaua de aeroporturi destinate traficului aerian public este formata din 17 aeroporturi civile, toate fiind deschise traficului internaţional. 12 dintre ele sunt deschise permanent, iar restul la cerere. Din cele 17 aeroporturi , 4 funcţionează sub autoritatea MTCT, 12 sub autoritatea consiliilor judeţene şi un aeroport a fost privatizat. Ca o observaţie generală, flota aeriană din România se află într-un amplu proces de modernizare. Flota de aeronave destinate traficului comercial s-a redus de la 55 de aeronave în anul 1991 la 34 de aeronave în anul 2004, prin scoaterea din exploatare a aeronavelor vechi.

Universitatea Bacau

Facultatea de Stiinte Economice

Specializarea Marketing