Strategia în domeniul egalității între sexe pentru IMM-uri

INTRODUCERE:

Contextul european și necesitatea înființării firmei

Cel mai dezbătut subiect al momentului rămâne în continuare criza economică prin care trece Europa, care a afectat, fără îndoială, toate grupurile vulnerabile şi în mod special, femeile. Este știut faptul că majoritatea măsurilor de austeritate luate la nivelul Statelor Membre din Uniunea Europeană, au avut predominant un caracter financiar - fiscal, și au influenţat situaţia socială și economică în special a grupurilor vulnerabile din toată Europa. Bărbații și femeile au fost afectați, deopotrivă, de restructurări, reorganizări şi concedieri, atât în sectorul public, cât şi în sectorul privat. În tot acest timp, și România a înregistrat schimbări specifice în ceea ce privește participarea echilibrată și activă a femeilor şi bărbaţilor la viaţa publică.

Înainte de manifestările acute ale crizei economice și financiare, luând în calcul rezultatele încurajatoare ale Strategiei Lisabona, atingerea targetului de ocupare a bărbaților și femeilor în acord cu obiectivele Strategiei Europa 2020 pentru creștere durabilă, inteligentă, și favorabilă incluziunii (75% rata de ocupare a forței de muncă) se prefigura a fi un obiectiv posibil de realizat.

În anul 2011, la nivelul UE-27, rata de ocupare a bărbaților ajunsese la 70,1%, iar cea a femeilor la valoarea de 58,5% . Cu toate acestea, dacă comparăm cu situația din anul 2001, rata de ocupare a bărbaților a fost de 70,9 %, iar cea a femeilor de 54,3%, ceea ce înseamnă că a existat o creștere a proporției de femei din totalul persoanelor angajate, de 4,2 puncte procentuale, în decursul a zece ani. Se constată, că pentru o anumite categorii de femei active din unele sectoare economice, criza a menţinut această proporție ridicată a ratei de ocupare, ea afectând într-o mai mare măsură bărbaţii. Totuși, măsurile ulterioare de austeritate luate la nivelul statelor membre au lovit puternic şi alte sectoare, inclusiv pe cele dominate numeric de femei. Această situaţie a condus la modificări importante asupra politicilor de protecţie socială, în ceea ce privește prevenirea şi combaterea şomajului. Aceste modificări s-au răsfrâns inclusiv asupra funcţiilor familiei şi a relaţiilor intrafamiliale, dar în special, asupra schimbării rolurilor de „susţinător al familiei” ce revenea în mod tradiţional bărbaţilor.

La nivelul UE-27 există un front comun în ceea ce privește faptul că target-ul european de a atinge 75% rată de ocupare a forței de muncă, fapt ce a fost stabilit în cadrul Strategiei Europa 2020, se poate realiza doar dacă mai multe femei vor lua parte la activități pe piața muncii. În consecință și la nivelul României, trebuie să existe o motivație puternică pentru ca politicile să fie în continuare canalizate pe utilizarea potențialul neexploatat, sau prea puțin utilizat, al femeilor care se află în exteriorul pieței muncii, sau care nu își folosesc întreg potențialul pe piața muncii, în ceea ce privește creșterea ratei de ocupare până la nivelul de 70%, în acord cu angajamentele naționale legate de îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020.

În 2012, pentru România, rata de ocupare a populaţiei cu vârstă de muncă a fost de 64,2%, dintre care 56,4% femei și 72,1% bărbaţi. Tot în anul 2012, pentru segmentul de vârstă 20-64 de ani, rata de ocupare a populaţiei în vârstă a fost de 63,8% la o distanţă de 11,2 puncte procentuale faţă de targetul de 75% stabilit în contextul Strategiei Europa 2020.

Discriminarea directă sau indirectă şi existenţa segregării pe piaţa muncii a contribuit la apariția unui decalaj vizibil între veniturile bărbaților și cele ale femeilor. Evidențele statistice oferite de către EUROSTAT arată faptul că în anul 2011, diferența procentuală între salariul bărbaților și cel al femeilor, la nivel european, a fost de 16,4%. Valori mai ridicate, de peste 20%, s-au înregistrat în Republica Cehă, Estonia, Germania, Austria şi Grecia. În opoziție cu această situație se afla Slovenia, cu un procent de 2%, Polonia cu 5% şi Italia, cu 6%. În anul 2011, pentru țara noastră, diferenţa salarială dintre bărbați și femei a fost de 12%.

În acest context considerăm că este oportună înființarea unui ÎMM care să aibă ca domeniu de activitate serviciile de consultanță oferite departamentelor de resurse umane din cadrul companiilor de dimensiuni medii și mari pentru prevenirea, eliminarea sau rezolvarea anumitor probleme de natură discriminatorie între bărbați și femei.

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE

FACULTATEA DE MANAGEMENT

MASTER ECONOMIA BAZATA PE CUNOSTINTE SI MANAGEMENT INTREPRENORIAL