Procesele motivatoare în organizație

Rezumat

Procesul de motivare presupune un răspuns la nevoile specifice ale angajaţilor şi o adaptare la context, prin care acestora le creşte satisfacţia cu munca şi, implicit, productivitatea muncii, deci performanţa.

Motivaţia reprezintă, în mod practic, un factor principal al performanţei individuale.

Din punct de vedere al conducerii unei organizaţii, problema esenţială a motivaţiei se referă la mijloacele prin care membrii organizaţiei, fiecare cu propriile necesităţi şi cu propria personalitate, pot fi stimulaţi să contribuie pozitiv şi eficient la îndeplinirea obiectivelor stabilite. Succesul sau eşecul activităţii de conducere cu privire la rezolvarea acestei probleme depinde însă, în mare măsură, de înţelegerea procesului motivaţional care leagă necesităţile şi motivele individuale ale muncii de obiectivele organizaţionale. Pentru găsirea acestor mijloace, respectiv a căilor de ridicare a performanţelor şi satisfacţiei în muncă, va trebui să înţelegem mai întâi ce determină comportamentul oamenilor angajaţi într-un tip sau altul de activitate sau, mai specific, aşa-numitul “de ce” al comportamentului. Aceasta înseamnă a răspunde la întrebări de genul: de ce se comportă oamenii aşa cum se comportă ? care sunt factorii ce determină oamenii să muncească? în ce relaţie se află aceşti factori cu rezultatele şi performanţele muncii?

În acest referat voi încerca să răspund la aceste întrebări prin teoriile motivaţionale cele mai cunoscute, dar voi sugera şi câteva modalităţi de creştere a eficacităţii managerilor în realizarea motivării.

1. Conceptul de motivaţie

Definirea motivaţiei

Motivarea reprezintă o componentă majoră a managementului şi un subiect dintre cele mai frecvent tratate în literatura de specialitate.

Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX) defineşte motivaţia ca fiind totalitatea motivelor sau mobilurilor (conştiente sau nu) care determină pe cineva să efectueze o anumită acţiune sau să tindă spre anumite scopuri.

Motivaţia umană reprezintă ansamblul factorilor care-i determină pe oameni să îndeplinească unele activităţi.

Performanţele unei organizaţii reprezintă suma preformenţelor individuale ale angajaţilor ei. Nivelul de performanţă al unui angajat este în funcţie de:

 Motivaţia acestuia;

 Capacitatea sa profesională;

 Imaginea pe care o are despre propriul său rol în organizaţie.

Astfel, rezultă şi importanţa pe care motivarea personalului o are în obţinerea de performanţă la nivelul unei organizaţii.

Motivaţia reprezintă, în mod practic, un factor principal al performanţei individuale.

Motivaţia exprimă faptul că la baza condiţiei umane se află un ansamblu de mobiluri (nevoi, tendinţe, intenţii, idealuri) care susţin realizarea anumitor acţiuni şi fapte, precum şi adoptarea anumitor atitudini.

Motivaţia porneşte de la nevoi şi determină o reacţie în lanţ, potrivit următoarei scheme:

NEVOI DORINŢE TENSIUNI ACŢIUNI SATISFACŢIE

(dorinţe nesatisfăcute)

Fig. 1. Lanţul nevoi – satisfacţie

În cadrul unei organizaţii, prin motivaţie se înţelege procesul prin care managerii oscilează şi focalizaeză energiile creatoare ale personalului din subordine în direcţia utilizării cu maxim de eficienţă economică a resurselor de care dispune organizaţia.

O altă definiţie consideră motivaţia ca fiind măsura în care un efort persistent este dirijat pentru realizarea unui scop.

Primul aspect al motivaţiei este forţa comportamentului faţă de muncă al angajatului sau cantitatea de efort pe care o depune acesta în timpul muncii. A doua caracteristică a motivaţiei este perseverenţa pe care o manifestă angajaţii care muncesc.

Efortul şi perseverenţa se referă, în principal, la cantitatea de muncă depusă de un angajat. Dar, la fel de importantă este calitatea muncii angajatului. Astfel, cea de-a treia caracteristică a motivaţiei este direcţia comportamentului legat de muncă al angajatului. De aceea se pune şi întrebarea: îşă dirijează anagajaţii efortul perseverent în direcţia generării de eficienţă pentru organizaţie? Evident că răspunsul la această întrebare trebuie să fie unul pozitiv. Motivaţia înseamnă să lucrezi inteligent, nu numai să lucrezi din greu.

1. Cândea R., Cândea D., “Comunicarea managerială aplicată”, Editura Expert, Bucureşti, 1998;

2. Dănăiaţă I., Bibu N. A., Predişcan M., „Management. Bazele teoretice”, Ediţia a II-a, Editura Mirton, Timişoara, 2004;

3. Dobrescu M., “Comportament organizaţional – note de curs”, Reşiţa, 2010;

4. Nicolescu O., Verboncu I., “Fundamentele managementului organizaţional”, Editura Universitară, Bucureşti, 2008;

5. Vlăsceanu M., “Psihologia organizaţiilor şi conducerii”, Editura Paideia, Bucureşti, 1993;

6. Tribuna Economică, nr. 28/2010.

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI ADMINISTRATIVE