Motivația într-o organizație

Introducere

Capitolul de fata examineza cateva din ideile promovate de acei teoreticieni, care isi indreapta atentia spre procesul motivational mai mult decat pe continutul motivatiei De aceea teoriile de acest gen au fost denumite “teoriile procesului” motivatiei.Una din cele mai cunoscute este cea numita teoria asteptarii. In continuare se va face o trecere in revista a altor teorii ale motivatiei de mai tarziu, incluzandu-le pe urmatoarele: teoria echitatii, teoria scopului, teoria atribuirii, teoria intaririi.

Teoria asteptarii

Aceasta teorie a motivatiei are la baza cercetarile americanului V.H. Vroom din anii ’60. Un element-cheie al teoriei sale este acela ca comportamentul unui individ se formeaza nu pe realitatea obiectiva, ci pe perceptia subiectiva a acelui individ despre realitate. Centrul teoriei sale se refera la cum percepe o persoana relatiile dintre trei lucruri: efort, performanta si recompense. Modelul de baza construit de Vroom, prezentand componentele efortului care pot conduce la o performanta buna si la recompense adecvate, poate fi rezumat ca in fig.1. El a ajuns la cocluzia ca exista trei tipuri de factori, fiecare din ei bazandu-se pe perceptia personala a individului despre situatie.

1) Asteptarea, adica masura in care un individ percepe sau crede ca un anumit lucru va produce un anumit rezultat.

2) Instrumentalitatea, adica masura in care individul percepe ca o buna performanta va conduce la recompensele dorite.

3) Valenta, adica puterea cu care crede ca recompensele atractive sunt potential disponibile.

Este important sa observam ca Vroom face diferenta intre ”valenta si valoare” Face aceasta diferenta definind primul termen ca satisfactie anticipata, pe care individul spera sa o obtina de la rezultat sau recompensa si definind ‘‘valoarea’’ ca satisfactie reala, obtinuta de individ. Dupa Vroom, cei trei factori- Asteptarea, Instrumentalitatea si Valenta- se combina pentru a da nastere fortei coducatoare (FORTA), care motiveaza un individ sa depuna efort, sa atinga un nivel de performanta si sa obtina recompense la sfarsit.

FORTA=ASTEPTARE + VALENTA

Numai efortul singur nu duce intotdeauna la o performanta buna. Si alti factori sunt implicatei, precum caracteristicile personale ale individului(personalitatea, cunostintele si aptitudinile) si felul in care el isi percepe rolul. Este, de asemenea adevarat ca o buna performanta nu duce intotdeauna la recompensele pe care le spera individual.

Recompensele pot fi impartite in doua categorii: (1) intrinseci si (2) extrinseci. Recompensele intrinseci sunt cele care provin din indeplinirea unor trebuinte personale de un nivel mai inalt, cum ar fi stima de sine sau dezvoltarea personala. In comparatie, recompensele extrinseci sunt cele oferite de organizatie, astfel fiind plasate in afara controlului individului, cum ar fi salariul, promovarea sau conditiile de munca.

Trasaturile principale ale teoriei asteptarii sunt:

- Are o perspectivea cuprinzatoare asupra procesului motivational.

- Arata ca indivizii vor actiona numai cand au asteptari rezonabile despre faptul ca comportamentul lor va conduce la rezultatele dorite.

- Subliniaza importanta perceptiilor indivizilor despre realitate in procesul motivational.

- Sugereaza ca satisfactia muncii este rezultatul performantei bune la locul de munca, si nu invers.

- A condus la noi directii in reconstructia activitatilor, care au pus accentul pe factorii intrinseci ai activitatii, cum ar fi varietatea, autonomia, identitatea sarcinilor si feed-back-ul.