Modele Lingvistice ale Comunicării

Modele lingvistice ale comunicării

- acorda o atenţie deosebită funcţiei simbolice

- comunicarea nu e doar transmitere de informaţii, ci de continuturi de sens (mesaje)

- mesajul poate fi analizat ca :

- element al circuitului comunicational

- element al unui proces de reprezentare, ca intermediar intre realitate si imaginea respectivei

realitaţii

- mesajul are o dublă situare :

- informatională

- simbolică

Deci, mesajul e la intersecţia dintre procesele de comunicare şi procesele de reprezentare.

Axa reprezentării

Axa comunicării

Idei, cuvinte, lucruri

Există 3 mari moduri de comunicare, după cum se da prioritate realitaţii, lucrurilor, caz in care este in prim plan:

a. valoarea informativă a mesajului

b. psihicul, idei a.i. mesajul este analizat in termen de intenţii, motivaţii

c. limbajul propriu-zis (cuvintele) punându-se accent pe recrearea, ordonarea şi inteligibilizarea realiaţii prin intermediul cuvintelor.

Modelul Roman Jakobson

Modelul lingvistic al comunicării propus de Roman Jakobson, model faimos şi încă utilizat adesea, face parte din categoria modelelor liniare şi identifică şase factori care intervin în formularea unui enunţ: emiţătorul, receptorul, referentul (contextul), codul comun al celor doi comunicatori, contactul (direct sau mediat) şi mesajul.

• Emiţătorul – este cel care transmite mesajul; în funcţie de situaţia de comunicare, poate fi o persoană sau mai multe;

• Receptorul – primeşte mesajul; şi la acest nivel pot exista mai mulţi receptori;

• Mesajul – reprezintă o combinaţie de semne lingvistice, adică de realităţi perceptibile pre-existente;

• Referentul – trimite la context; Jakobson identifică două tipuri: referent situaţional şi textual;

• Codul – desemnează ansamblul de semne şi combinaţiile lor, comune celor doi comunicatori şi are un caracter convenţional;

• Canalul – mijloceşte contactul dintre cei doi.