Managementul resurselor umane

Oamenii prin natural or, inca din primele faze ale istoriei, au avut mereu o latura creative gata sa caute ceva diferit fata de ceea ce se stia, incercand tot timpul sa gaseasca utilizari practice aplicabile in domenii apparent fara nicio legatura. Este adevarat ca sunt putini cei care poseda abilitati deosebite in acest domeniu, dar tocmai acest aspect imprima resurselor umane o importanta peste cea a capitalului tehnologic sau financiar.

Oamenii sunt creatorii tuturor tehnologiilor, promotorul oricaror actiuni si bunul cel mai de prêt al organizatiei.

In plan economic noul poate adduce numeroase avantaje si orienteaza organizatia spre performanta, produsele spre calitate, consumatorul spre satisfactie. Insasi conceptele de management si resurse umane sunt roadele epocii contemporane.

Tehnologiile, oricat de surprinzatoae, entuziasmante cu acel element de nou si aducatoare de avantaj competitive nu reprezinta cea mai importanta parte de capital. Daca este sa privim sursele acestor inovatii, ajungem la resursele umane. Indiferent de perioada istorica si de tipul de societate, calitatea factorului uman a conditionat mereu calitatea rezultatelor. Drept urmare, afirmatia ca resursele umane sunt resorturi fundamentale ale dezvoltarii economice si sociale nu mai pare exagerata intr-o perioada in care managementul resurselor umane aduce mereu in discutie rolul strategic al acestora.

Fara a lua in considerare atitudinea intalnita in practica, care de multe ori nu este una corespunzatoare, nici cel mai reticent sau retinut manager nu poate tagadui ca resursele umane sunt cele care identifica si pun in valoare oportunitatile strateice ale organizatiei.

“Lumea afacerilor se afla intr-un process de continua schimbare”. Aceasta fraza a dominat si domina economia ultimilor decenii. Organizatiile isi intocmesc planuri strategice, incearca sa prevada schimbarea si se adapteaza din mers unui mediu in perpetua transformare , unor piete care isi largesc granitele sau a unor cerinte mereu sporite ale consumatorilor. Mai mult, mai bine, mai repede.

In contextual societatii actuale romanesti, al unei economii in dezvoltare, marea majoritate a managerilor si intreprinzatorilor motiveaza esecul in afaceri in principal prin gestionarea improprie a resurselor financiare ale organizatiei. Putini sunt cei care realizeaza ca esecul s-ar putea datora si utilizarii defectuoase a resurselor umane, motivarii neadecvate a acestora sau corelarii sistemului de recompense cu performantele obtinute pe seama angajatilor. In legatura cu aceasta problema, Nasbitt si Aburdene mentionau ca “in noua societate informational, capitalul uman a inlocuit capitalul financiar ca resursa strategica”

Resursele umane, la randul lor, trebuie sa fie la locurile potrivite cu abilitatile potrivite la timpul potrivit. Angajatii nu se mai impart in muncitori si sefi, ci in colaboratori interni ai companiei si lideri oficiali, top manageri, manageri de compartimente, supervizori, coordonatori de proiecte, consultant etc. Este cautat cu orice pret succesul in afaceri, iar asupra angajatilor actioneaza o presiune imensa - ei sunt responsabili de maximizarea rezultatului afacerii. Managementul resurselor umane poate fi un instrument, mod de actiune, mijloc de imbunatatire a rezultatelor obtinute in cadrul firmei, cu luarea in considerare a intereselor angajatilor. Sistemul angajator-angajat functioneaza perfect cand sunt identificate si rezolvate interesele ambelor parti, iar managementul resurselor umane, pe langa alte roluri ale sale, incearca sa identifice si acele parghii care pot deterina satisfacerea in acelasi timp si in aceeasi masura a nevoilor organizatiei si a resurselor umane. Situatia descrisa anterior este considerate ca fiind una ideala, dar din pacate in practica este intalnita relative rar. La prima vedere, cele doua parti par a avea interese opuse: pe de o parte dorinta organizatiei de a obtine rezultate maxime pe seama resurselor umane, iar pe de alta parte, interesele resurselor umane, care considera ca, cresterea cerintelor din partea intreprinderii poate duce la o crestere a presiunii asupra lor. Managementul resurselor umane poate reduce diferentele de perceptive ale celor doua parti si poate contribui la satisfacerea intereselor ambelor grupe. Insa aceasta nu este singura menire a managementului resurselor umane. Identifica resursele umane care sunt cele mai potrivite pentru necesitatile firmei, coordoneaza integrarea acestora in organizatie, evalueaza performantele activitatii lor, idenntifica mijloacele cele mai potrivite pentru a le motiva adecvat in realizarea sarcinilor si gasesc metodele de a crea un climat de munca lipsit de conflicte, care sa favorizeze obtinerea rezultatelor.