Managementul procesului investițional

1. Noţiuni generale privind managementul

Etimologic, termenul de "management" provine din latinescul "manus" (mână) şi reprezintă, ca expresie literară, "manevrare". De la latinescul "manus " s-a format în franceză "manège ", fiind împrumutat în limba engleză sub forma verbului "to manage", având înţelesul de "a administra", "a conduce". De aici au apărut cuvintele "manager" şi "management", care înseamnă "conducător'] şi "conducere". Termenul conducere, este tot mai mult înlocuit cu management., datorită nu doar predispoziţiei specialiştilor şi publicului spre completarea limbii cu neologisme, determinată de tendinţa evidentă de deschidere a statelor spre exterior, dar şi pentru că acest termen a căpătat recunoaştere internaţională.

Din punct de vedere al conţinutului, managementul este o activitate umană distinctă, impusă de accentuarea diviziunii muncii pe măsura evoluţiei şi dezvoltării societăţii omeneşti. Asigurarea unei eficacităţi şi a unei eficiente sporite pentru colectivităţi tot mai mari ca număr şi volum de activitate impune planificarea, organizarea, decizia, antrenarea şi controlul proceselor de muncă de execuţie, specifice colectivităţii respective. Pe măsura ce procesul diviziunii muncii se amplifică, se intensifică şi gradul de cooperare în muncă între membrii unei organizaţii, precum şi între diferitele grupuri umane organizate, aflate în relaţii diferite de tip furnizor-client sau competitor-competitor. Ca urmare, apare necesitatea creării unui sistem specializat în conducerea organizaţiei, denumit sistem de management. Sistemul managerial asigură desfăşurarea ritmică a fiecărei activităţi şi corelarea tuturor verigilor sistemului organizaţiei, în vederea atingerii obiectivelor organizaţiei respective. Deşi practica managementului este tot atât de veche ca şi civilizaţia umană, managementul a început sa fie considerat o profesie, desfăşurată la diferite nivele ale organizaţiei cât şi în ansamblul ei, numai la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului al XX-lea. în acea perioadă a început să se înţeleagă şi să se demonstreze că "managerul" deţine un rol special şi îndeplineşte o funcţie distinctă în societate şi în fiecare organizaţie. Pasul următor a fost dezvoltarea unei ştiinţe unitare a managementului, o teorie a muncii manageriale, care să ţină seama de aspectele tehnice, economice, etice etc. Ca activitate umană, managementul a apărut din momentul în care un grup de oameni şi-a propus să atingă, să îndeplinească un obiectiv precis, stabilit anterior, prin acţiune organizată special în acest sens.

Lucrarea fundamentală, pe baza căreia termenul de management s-a impus în teoria şi practica economică a fost "The Managerial Revolution ", "a lui James Burnham, publicată prima oară la New York în anul !94LjIdeea pusă în circulaţie de Burnham este aceea că orice societate, indiferent de regimul ideologic, juridic sau politic are nevoie de manageri, dacă vrea ca economia ei să prospere în ritm inovator şi creator. în literatura de specialitate managementul desemnează atât o activitate practică, respectiv o componentă a diviziunii sociale a muncii, cât şi o disciplină ştiinţifică, parte a sferei ştiinţelor sociale. în primul sens, managementul este, în esenţă, activitatea de coordonare a resurselor unei organizaţii în vederea atingerii unor obiective prestabilite.

In funcţie de domeniul de activitate condus, putem întâlni :

- management economic (reprezintă ştiinţa conducerii economiei în toate structurile: companii de diverse feluri, agenţii şi structuri I guvernamentale, asociaţii de tipul camerelor de comerţ, asociaţii / profesionale, cooperatiste etc.);

- managementul social — cultural (are în vedere domenii de ctivitate cum ar fi sănătatea, cultura, domeniul military, sport, educaţie, activităţi sindicale etc.);

-managementul juridic(se referă la Ministerul Justiţiei,Parchetul, Curtea Supremă, curţile de justiţie teritoriale, tribunalele etc.)

- managementul politico-administrativ (vizează: cabinetele prezidenţiale, regale, camerele parlamentului, guvernele şi prefecturile, consiliile judeţene, municipale, orăşeneşti, comunale, primăriile ).

- management general (rezidă în "studierea proceselor şi relaţiilor de management din cadrul organizaţiilor, în vederea descoperirii legităţilor şi principiilor care le guvernează şi a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici şi modalităţi de conducere, de natură să asigure obţinerea, menţinerea şi creşterea competitivităţii" ;

- managementul producţiei (implică studierea, analiza şi conducerea tehnologiilor şi metodelor folosite în procesul de fabricaţie al unui bun sau de prestare al unui serviciu; principalul obiect de studiu îl reprezintă funcţiunea de producţie, cu toate procesle pe care aceasta íe implică);

- managementul resurselor umane (reprezintă o abordare strategică a managementului care are în vedere cea mai importantă resursă a unei organizaţii, resursa umană; cuprinde aspecte legate de selectarea, motivarea, antrenarea, controlul şi auditul resurselor umane într-o organizaţie);

- managementul aprovizionării şi desfacerii (are în vedere planificarea şi condücera túturor activităţilor care vizează procurarea, conversia şi valorificarea fluxurilor materiale dintr-o companie; include şi managementul logistic, care se referă la planificare, implementarea şi controlul fluxurilor de materii prime şi materiale precum şi depozitarea lor, din momentul iniţial până în momentul consumării lor în procesul de producţie);

-managementul financiar (are în vedere studierea şi analiza proceselor şi activităţile financiare dintr-o companie; principalul obiect de studiu îl reprezintă funcţiunea financiar - contabilă a companie).

2.Managementul investitiilor si functiile acestuia.

Managementul investiţiilor reprezintă studiul şi analiza tuturor activităţilor care se referă la iniţierea, derularea, evaluarea şi controlul proceselor legate de crearea unui obiectiv nou de investiţii (crearea unei noi linii de fabricaţie, înfiinţarea unei noi companii, realizarea unei noi hale de producţie, înfiinţarea unui nou obiectiv în domeniul deservirii clienţilor etc.) sau modernizarea şi dezvoltarea unui obiectiv deja existent.

Investiţiile reprezintă aşa după cum am mai arătat cheltuielile financiare materiale si umane efectuate în diferite domenii;(cum sunt cele economice, administrative, sociale, culturale, militare etc.) pentru achiziţionarea sau realizarea de active fixe şi circulante noi sau modernizarea celor existente, în vederea obţinerii ulterioare a unui flux de lichiditati şi având drept scop creşterea avuţiei aparţinând unor persoane fîzice sau juridice.