Managementul investițiilor

I. ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND CONCEPTUAL DE INVESTIȚIE

1.1. Conceptul de investiție

Prin investiție, în sens larg, se înțelege orice plasament financiar în active reale sau financiare în scopul obținerii de profit.

În funcție de natura activelor, investițiile pot fi reale (proprietăți, bunuri, echipamente) sau financiare (titluri de valoare, plasamente bancare).

În sens restrâns, investiția reprezintă totalitatea cheltuielilor prin care se creează sau se achiziționează noi active fixe productive sau neproductive, se înlocuiesc activele fixe uzate, se dezvoltă sau se modernizează activele fixe existente.

Oamenii de afaceri conferă conceptului de investiții două dimensiuni: pe de o parte consideră că, orice cheltuială de capital ale cărei efecte se vor materializa pe o perioadă de timp mai mare de un an, constituie o investiție iar pe de altă parte, consideră doar cheltuielile de capital materializate în obiective fizice ( construcții, utilaje, mașini etc. ) ca fiind o investiție. Prima dimensiune esteinvestiția în sens larg, incluzând totalitatea activelor fixe sau a imobilizărilor realizate de o întreprindere, în timp ce a doua dimensiune se referă la investiția în sens restrâns, incluzând activele fixe, materiale sau imobilizările corporale: terenuri, construcții, instalații, utilaje etc.

O altă abordare a conceptului de investiție îl regăsim în Dicționarul Explicativ al Limbii Române: Plasare de capitaluri în întreprinderi industriale, agricole, comerciale etc., cu scopul obținerii de profituri; Alocare (de către stat) a unei sume și a altor mijloace materiale pentru crearea de noi fonduri fixe, pentru lărgirea, reutilarea și modernizarea celor existente.

De fapt, oricare ar fi obiectul actului de investiţii, derularea lui are la bază un proces decizional. Ori, decizia de a investi pleacă de la un program tehnic şi financiar pe care cea mai mare parte a specialiştilor îl denumesc proiect de investiţii.

Proiectul de investiţii constituie un program complet şi autonom de acţiune, implicând cumpărarea şi exploatarea imobilizării corporale şi necorporale.

Notiunea de investitie se delimiteaza prin urmatoarele elemente:

- subiect, adica persoana ( fizica sau juridica ) care investeste;

- obiect, respectiv construcția, echipamentele, utilajele pentru care se inițiază investiția;

- cost, adică efortul financiar, cost actual pentru realizarea obiectivului respectiv;

- efecte concretizate în rezultate, valori materiale, economice și financiare care urmează a fi obținute în viitor, o speranță mai mult sau mai puțin certă.

1.2. Clasificarea investițiilor

Structurarea poate fi realizată în funcţie de modul în care este privită şi definită investiţia şi anume ca o cheltuială sau ca o materializare a acestei cheltuieli. Pe lângă aceste două accepţiuni, investiţiile pot fi grupate şi în funcţie de sursa de finanţare a cheltuielilor

1. După noţiunea tehnologică, investiţiile pot fi:

a) investiţii de lucrări construcţii-montaj care constau în executarea construcţiilor considerate mijloace fixe pentru realizarea producţiei, dar şi în montajul utilajelor;

b) investiţiile pentru cumpărarea utilajelor necesare realizării producţiei;

c) investiţii pentru lucrări geologice;

d) investiţii pentru studii, cercetări, proiectări şi pregătirea personalului, precum şi alte investiţii necesare acoperirii unor cheltuieli speciale apărute odată cu realizarea obiectivului de investiţie.

2.După caracterul investiţiilor, întâlnim:

a) investiţii în sfera productivă, care pot fi: de înlocuire, de modernizare, de dezvoltare şi strategice;

b) investiţii în sfera neproductivă care se realizează în învăţământ, cultură şi artă, ştiinţă, sănătate şi asistenţă socială.;

3.După rolul lor, investiţiile sunt:

a) investiţii care se materializează şi se găsesc în capitalul fix şi circulant al firmei, cum ar fi

b) investiţiile corporaţiilor care cuprind teren şi mijloace financiare;

Investiţii care nu se materializează şi nu măresc valoarea capitalului fix şi circulant, care pot fi:

- investiţii necorporale care cuprind cheltuieli de constituire, de cercetare, dezvoltare-proiectare şi alte imobilizări necorporale;

- investiţii financiare care cuprind titluri de participare şi alte titluri de valoare.

4.După sursa de finanţare, putem întâlni:

a) investiţii realizate din surse proprii: amortizarea, capitalizarea profiturilor, atragerea economiilor altor persoane prin emiterea de acţiuni noi sau prin mobilizarea resurselor;

b) investiţii realizate din surse atrase sau împrumutate, prin intermediul unor credite interne sau externe.

5.După riscul asociat proiectelor de investiţii:

a) cu risc minim sau 0 (plasament în obligaţiuni);

b) cu risc redus (investiţii de înlocuire);

c) cu risc mediu (investiţii de modernizare);

d) cu risc ridicat şi foarte ridicat (investiţii de dezvoltare sau cercetare-dezvoltare).