Management general

Evaluarea normelor de timp în activitatea de cercetare

Stabilirea normelor de timp se va realiza în funcţie de fazele cercetării. Acestea sunt:

A.Fazele preliminare ale cercetării

-fişa unică de fundamentare;

-temă de cercetare complexă;

-temă de cercetare cadru sau pentru colaboratori.

B.Faze efective de cercetare

-studii de cercetare

- studii tehnice;

- studii experimentale;

- studii de fiabilitate;

- studii de dezvoltare;

-documentaţie pentru modele

- experimental;

- funcţional;

- matematic;

-elaborarea tehnologiei specifice cercetării

- tehnologii aplicative;

- tehnologii pilot;

-experimentări, încercări, verificări, testări

- experimentări pentru model;

- experimentări de laborator;

-elaborare temă de proiectare numai dacă faza de cercetare este urmată de faza de proiectare

C.Fazele adiţionale cercetării

-elaborarea documentaţiei economice pentru cercetare

-avizarea lucrărilor de cercetare

D.Faze de execuţie pentru cercetare

-execuţie model numai dacă lucrarea de cercetare o cere.

Activităţile de cercetare dezvoltare sunt însă în general dificil de normat ca timp de lucru, în special pentru proiectele noi care nu au un precedent, datorită caracterului aleator al activităţilor. Astfel, procesul de dezvoltare al unui copiator Xerox durează între 1 si 3 ani, însă nimeni nu are un grafic Gantt pentru dezvoltarea unui produs farmaceutic contra cancerului.

Exemple de timpi de dezvoltare a unui produs nou: fermoarul - 80 de ani, sandwich-ul Chick-fil A - a costat 500.000 USD si a procesul de dezvoltare a durat 6 ani.

Una dintre preocupările de bază în pregătirea producţiei este realizarea tuturor etapelor într-un timp cât mai scurt. Cu cât durata de pregătire a producţiei este mai mică, cu atât produsul are şansa mai mare să fie competitiv, iar pericolul uzurii morale este mai redus. Reducerea duratei ciclului de cercetare-dezvoltare se poate asigura pe mai multe căi cum sunt:

- utilizarea de proiecte tip, tipizarea proceselor tehnologice, utilizarea de piese, subansambluri, ansambluri tipizate, normalizate sau standardizate;

- ridicarea pregătirii profesionale a proiectanţilor şi tehnologiiloe, în scopul realizării unor lucrări de proiectare cu competenţă şi într-o durată de timp minimă.

- utilizarea de normative de timp pentru determinarea manoperei.

- reducerea perioadei de asimilare prin generalizarea metodelor si tehnicilor moderne de proiectare, cum ar fi analiza morfologică sau combinatorie, executarea paralelă a diferitelor faze de pregătire a proucţiei, folosirea metodelor bazate pe teoria grafurilor (PERT si CPM).

- perfecţionarea sistemului de informare-documentare pentru a se asigura o însuşire operativă şi completă a rezultatelor cercetărilor efectuate pe plan mondial şi ăn ţară, actualizarea informaţiilor, a statisticilor şi datelor comparative.

- folosirea calculatorului în munca de proiectare, concomitent cu organizarea raţională a muncii.