Leadership Comportamental

I. Introducere

Prin leadership se înţelege “capacitatea unui lider, a unui cadru de conducere de a determina un grup de persoane să conlucreze cu acesta în realizarea unui obiectiv pe baza puternicei lor implicări “ La baza leadership-ului “ stă spiritul de echipă, care este rezultatul integrării a patru procese: construirea încrederii între persoanele implicate; stabilirea unei misiuni şi a unor scopuri clare la care să adere persoanele; derularea unor procese decizionale participative; motivarea puternică, individuală şi de grup , pentru a contribui la realizarea unor ţeluri comune”.

În alte lucrări , termenul leadership apare şi ca definire a funcţiei de conducere, alături de accepţiunea de influenţă ce decurge din viaţa internă a unui grup informal. Literatura americană de specialitate utilizează termenul pentru a defini diverse stiluri de autoritate şi influenţă socială informală a persoanelor în grupuri. Definiţia care ia în considerare procesul de comunicare apare în lucrarea Leadership and Organization, 1961, autori R. Tannenbaum, J. Weschler şi F. Massarik, aceştia fiind citaţi în lucrarea lui M.Zlate din 2004: “Conducerea este influenţa interpersonală exercitată într-o situaţie definită şi dirijată, graţie proceselor de comunicare, spre atingerea unui scop sau a unor scopuri determinate “.

Leadership-ul înseamnă a face lucrurile şi a rezolva problemele prin oameni, a îndeplini sarcini de lucru cu ajutorul unor echipe sau al unui grup: prin urmare, leadership-ul poate fi definit ca proces de mobilizare, antrenare a indivizilor în îndeplinirea obiectivelor.

Cei capabili să îndeplinească acest rol se pot numi lideri.

Liderii..

Liderul este cel care stabileşte direcţia strategică a organizaţiei, prin viziunea pe care o are asupra viitorului ei şi, apoi, elaborează şi pune în practică strategia. Deoarece în mediul este în continuă schimbare, iar viziunea şi strategia trebuie adaptate în permanenţă la caracteristicile mediului, liderul este agentul de schimbare în cadrul organizaţiei. O viziune care conduce organizaţia spre succes nu are neapărat ceva spectaculos şi nemaiîntâlnit. Ea serveşte însă intereselor clienţilor, acţionarilor, angajaţilor şi este realistă.

Etapa următoare conturării viziunii şi strategiei constă în alinierea membrilor organizaţiei pe direcţia realizării acestora. Liderul reuşeşte să facă acest lucru explicând în ce constă importanţa lor, astfel încât să fie înţelese şi sprijinite. În procesul de comunicare căruia îi dă naştere, liderul se adresează şi se adaptează nevoilor, emoţiilor, valorilor celor care doreşte să-l urmeze. De cele mai multe ori comunicarea depăşeşte graniţele organizaţiei, implicându-i pe clienţi, furnizori, parteneri şi uneori chiar pe guvernanţi. Pentru ca mesajele pe care le comunică liderul să fie acceptate, credibilitatea este absolut obligatorie. Mesajul trebuie să fie credibil. Liderul trebuie să fie, la rândul lui, credibil prin reputaţia şi integritatea sa. Pentru a fi urmat în realizarea viziunii şi strategiei de către cei cărora li s-a adresat, liderul îi motivează, utilizând mai multe metode: îşi adaptează stilul de adresare caracteristicilor, valorilor şi nevoilor auditorilor; îi implică în procesul de luare a deciziilor legate de modul în care trebuie realizată viziunea; îi sprijină în întreaga lor activitate prin coaching, feedback, exemplu personal, deci îi ajută să se dezvolte şi să devină mai încrezători în forţele proprii; îi recompensează pentru realizări şi le recunoaşte meritele.

Liderul:

Schimbă ceea ce există în ceea ce e necesar.

Promovează schimbarea.

Acţionează transformaţional.

Introduce reguli noi, încurajează creativitatea şi elimină constrângerile care determină comportamente conservatoare.

Eliberează.

Întreabă, de regulă. "ce", "de ce" şi "cine" ?

Oamenii aşteaptă de la lideri:

• Viziune - capacitatea de a vedea viitorul.

• Asumarea de riscuri.

• Împărtăşirea informaţiei.

• Implicare - liderul munceşte cot la cot cu ceilalţi membri ai echipei.

• Energie - care se transmite celorlalţi membri ai organizaţiei.

• Aşteptări înalte - "liderii ne fac să ţintim sus".

• Recunoaştere - pentru rezultate, succese, speranţe dar şi pentru temeri sau necazuri individuale.

• Mişcare permanentă - individuală şi organizaţională, combaterea oricăror forme de inerţie.

Ca urmare, liderii sunt sfătuiţi:

• Să "tragă" nu să "împingă" - liderii stau în faţă, demonstrând altora cum să abordeze şi să rezolve problemele.

• Să merite încrederea - să fie demn, cinstit şi să-i respecte pe ceilalţi.

• Să ofere scopuri generale dar recompense specifice.

• Să încurajeze diferenţa şi similaritatea - să tolereze şi să respecte diferenţele individuale (un grup este eficient numai dacă demonstrează competenţe şi abilităţi foarte diverse) dar să formuleze scopuri şi a intenţii adoptate de toţi membrii grupului.

• Să aibă numai aşteptări înalte - pe care să le înalţe, ori de câte ori se poate, pentru a menţine o tensiune favorabilă mişcării.