Frederick Herzberg

Școala relațiilor umane

Orientarea spre om, studierea relațiilor și comportamentului omului în cadrul organizației reprezintă cel de-al doilea curent de gândire în evoluția managementului, ce a dus la schimbarea fundamentală a concepțiilor tradiționale referitoare la management. Orientarea cercetărilor spre aceste aspecte este legată de numele lui Elton Mayo, McGregor, Maslow și Herzberg. Aceștia au pus în evidență importanța grupurilor de muncă, a relațiilor dintre indivizi, oficiale și neoficiale, ca factori ce influențează comportamentul oamenilor și rezultatele muncii. Rezolvarea prioritară a problemelor umane ale muncii este o latură importantă a managementului modern, opusă abordării tehniciste specifice școlii clasice.

Teoria celor doi factori

Frederick Herzberg a formulat teoria “factorilor motivatori și de igienă” potrivit căreia factorii de igienă sau de menținere au rolul de a preveni aspirația insatisfacției de muncă, iar factorii motivatori au rolul de a motiva oamenii în realizarea unei performanțe superioare. El consideră că nevoile și aspirațiile indivizilor sunt condiționate de sistemul filosofico- religios în care aceștia trăiesc. Tot el a inventat conceptul de “job enrichement” (îmbogățirea postului) pentru a lua în considerare factorii motivaționali.

Herzberg distinge între caracteristicile unei funcții două categorii de elemente:

1. Cele care servesc la nevoi economice considerate factori de igienă sau mentenanță

2. Cele care satisfac aspirații mai profunde considerate factori motivaționali

Factori de igienă

Factori de igienă, denumiți astfel prin analogia lor cu termenul medical, sensul fiind de relație cu mediul și de prevenire a unor neajunsuri. Acești factori extrinseci privesc contextual muncii și relația acesteia cu mediul (salarii, premii,condiții de muncă, statut social, competența cu colegii, politica de personal, stilul de supraveghere, relațiile interpersonale etc.). Acești factori provoacă insatisfacție atunci când nu sunt luați în considerare.Dar dacă sunt luați în considerare, ei nu aduc însă satisfacție. La acești factori constatăm pur și simplu absența satisfacției iar Frederick Herzberg îi numește "factori de igienă". Asemenea factori sunt baza unei "bune sănătăți" a relațiilor umane din întreprindere.

Factori de motivație

Factori de motivație (de creștere), intrinseci, legați de conținutul muncii (munca prestată, responsabilitatea, promovarea, realizările obținute, cariera, recunoștința, dezvoltarea individuală). Acești factori nu provoacă insatisfacție atunci când lipsesc, operează numai pentru a crește satisfacția reieșită din muncă. Accentuarea lor poate însă declanșa satisfacția. Pe planul managementului general al organizației, privind antrenarea, implizațiile care derivă din adoptarea unui asemenea model pot fi:

o Releva specificulmotivației privind mediul de muncă

o Permite identificarea și evaluarea celor două categorii de factori în vederea construirii unor structure motivaționale adecvate

o Pune accentual nu numai pe prezență ci și pe nivelul calității factorilor întrucât absența lor poate da naștere unui mediu tensionat, inconfortabil, generator de insatisfacții.

S-a născut în 18 aprilie 1923 și a murit în 19 ianuarie 2000,

psiholog american

a inventat conceptul de “job enrichement” (îmbogățirea postului) și teoria celor doi factori (motivatori și igienici) ai satisfacției în muncă.

a absolvit în 1946 la City College  fost professor de psihologie la Case Western Reserve University

fost profesor de management la Universitatea de Utah

cunoscut în special, datorită cărții sale "The Motivation to Work" ("Motivația muncii") publicată în 1959