Capacitatea de autofinanțare

Capacitatea de autofinanţare reflectă potenţialul financiar degajat de activitatea rentabilă a întreprinderii, la sfârşitul exerciţiului financiar, destinat să remunereze capitalurile proprii (prin dividende datorate) şi să finanţeze investiţiile de expansiune şi de menţinere sau reînnoire din execuţiile viitoare.

Capacitatea de autofinanţare se calculează pornind de la veniturile şi cheltuielile gestiunii curente susceptibile de a se transforma, imediat sau la termen, în fluxuri de trezorerie.

CAF = venituri încasabile – venituri din cesiuni – cheltuieli plătibile

CAF = EBE + alte venituri încasabile fără venituri din cesiuni – alte

cheltuieli plătibile

A) Metoda deductivă

Adică:

Excedentul brut al exploatării

+ alte venituri din exploatare

- alte cheltuieli pentru exploatare

+ venituri financiare (a)

- cheltuieli financiare (b)

+ venituri extraordinare (c)

- cheltuieli extraordinare (d)

= CAPACITATEA DE AUTOFINANŢARE a exerciţiului

A) Metoda deductivă

Fără reluări asupra provizioanelor;

Fără amortizări şi provizioane financiare calculate;

Fără:

Venituri din cesiunea elementelor de activ;

Cote părţi din subvenţii virate asupra rezultatului exerciţiului;

Reluări asupra provizioanelor excepţionale;

Fără:

Valoarea net contabilă a elementelor de activ cedate;

Amortizări şi provizioane extraordinare calculate.

Excedentul brut al exploatării reprezintă un cash-flow potenţial brut de exploatare, capacitatea de autofinanţare este echivalentul unui cash-flow potenţial net global, fiind influenţată de amortizări, provizioane şi impozitul pe profit.