Analiza Formelor Creditului

Introducere

Creditul reprezinta relatia baneasca intre o persoana fizica sau juridica, numita creditor, care acorda altei personae, numita debitor, un imprumut in bani in general cu o dobanda stabilita in functie de riscul pe care si-l asuma creditorul. Etimologic, cuvantul “credit” isi are origine in limba latina “creditum-creditare” care inseamna “a crede” sau “a avea incredere”, fapt ce scoate la iveala un element de ordin psihologic: increderea care poate fi transpusa in diferite sensuri dar tine cont in special de gradul de solvabilitate si garantabilitate al debitorului si mai putin de psihanalitica personajului. Avand in vedere modul in care creditul influenteaza activitatea economica acesta a luat diferite forme si astfel se poate clasifica in functie de mai multe criterii atat din punct de vedere al bancilor, pentru a putea gestiona riscul transformarii creditelor in unele neperformante prin schimbări în nivelul ratei dobânzii, consecinţa a inflaţiei actuale sau a inflaţiei prognozate cat si a consumatorului de credit. Există o relaţie directă între nivelul ratei dobânzii şi nivelul ratei inflaţiei. Ratele dobânzii scad când nivelul ratei inflaţiei este mic .Dacă rata inflaţiei creşte,băncile vor avea reţineri în acordarea creditelor ,deoarece câştigurile viitoare din dobânzi vor scădea.Clienţii, dimpotrivă,vor solicita mai multe credite,pentru a plăti o dobândă care se devalorizează în timp.În această situaţie ,cererea de fonduri de împrumut creşte ,iar oferta de fonduri de împrumut scade şi deci ratele dobânzii pe piaţă vor creşte. În economia de piaţă a zilelor noastre, pe baza relaţiilor de credit nu se acumulează numai capital bănesc, care a devenit disponibil în procesul de reproducţie a capitalului industrial şi a capitalului-marfă, ci şi veniturile băneşti şi economiile diferitelor grupuri sociale ale societăţii, precum şi mijloacele temporar disponibile ale statului. Cu ajutorul creditului, se asigură transformarea capitalului bănesc în capital de împrumut, adică capitalurile băneşti disponibile şi veniturile întreprinderilor, ale gospodăriilor casnice (particulare) şi ale statului se acumulează şi se transformă în capital de împrumut, care este transmis în folosinţă temporară contra unei plăţi numită dobîndă.. Stabilirea performantelor financiare ale imprumutatilor presupune clasificarea creditelor bancare in mai multe categorii stabilite si impuse de B.N.R Creditul bancar cuprinde o sferă largă de raporturi angajând modalităţi diferite pe termen scurt, mediu şi lung privind operaţiuni bazate pe înscrisuri sau nu, garantate sau negarantate în fiecare caz în parte sau în cadrul unui acord general. Sectorul bancar are un rol major în economia de piaţă, el acţionând în promovarea reformei şi în mecanismul autoreglării economice. Rolul băncilor este important şi in ceea ce priveste calitatea de intermediari monetari. În aceasta calitate bancile imobilizează economiile monetare disponibile şi distribuie credite pe termen mediu şi lung beneficiarilor pentru investiţii, comerţ exterior, consum, etc. Deşi aceşti intermediarifuncţionează în mai multe cazuri sub denumirea de bănci, ei nu creează monedă precum Banca Centrală utilizează capitaluri pe care le mobilizează sau le sunt puse la dispoziţie.Băncile comerciale constituie o verigă de bază a oricărui sistem bancar şi efectuează toate tipurile de operaţiuni bancare. Totuşi, operaţunile de bază sunt reprezentate de constituirea de depozite şi utilizarea lor în scopul acordării de credite agenţilor economici. Ele sunt organizate ca societăţi pe acţiuni şi urmăresc obţinerea de profit, exercitându-şi rolul de intermediar în primul rând între agenţii din sistemul nebancar. În al doilea rând, băncile comerciale au un rol important şi in ceea ce priveştevalorificarea capitalului, în mobilizarea de resurse şi acordarea de credite între agenţii bancar

Partile implicate, tipul de instrumente utilizate si conditiile in care creditul este consimtit, sunt extrem de diverse. In amplitudinea sa, esenta raportului de credit se dezvaluie prin analiza trasaturilor caracteristice:

A. Trasaturile creditului

1. 1. Subiecţii raportului de credit

Creditorul si debitorul.

In calitate de creditori se afrima intreprinderile, care manevreaza disponibilitatile monetara. Pe de alta parte intreprinderile prin repartizarea profitului, constituie fonduri de rezerva, remunereaza actionarii etc.

In calitate de debitori alaturi de intreprinderi si populatie se afirma si statul, ca unul din principalii debitori. In tarile dezvoltate atit intreprinderi si populatia sunt debitori majori, cit si statul este un debitor major.

Resursele de creditare provin de la agenţi economici, persoane fizice sau juridice,care-şi plasează disponibilităţile temporar libere în sistemul bancar pentru a le fructifica.

2. Promisiunea de rambursare

Elementul esenţial al raportului de creditare, este adeseori incertăşi necesită în consecinţă angajarea unei garanţii. Riscurile probabile sunt :

• riscul de nerambursare consta in probabilitatea intirzierii platii sau a incapacitatii de plata datorita conjuncturii, dificultatilor sectoriale, sau deficientelor imprumutatului, situaţiei precare a sectorului din care face parte întreprinderea sau functionarea necorespunzătoare a împrumutatului. În vederea diminuării acestui tip de risc, banca poate acţiona prin colaborări cu alte instituţii de credit ;

• riscul de imobilizare survine la banca, sau la detinator de depozite, care nu este in masura sa satisfaca cererile titularului de depozite, din cauza unei gestiuni nereusite a creditelor acordate. Efectele negative ale uneiasemenea situaţii care afectează în mod major pe deponent, pot fi prevenite prin administrarea judicioasă a echilibrului dintre depozite şi credite la nivelde bancă comercială.

• garantia personala este angajamentul luat de o terta persoana de a plati, in cazul in care debitorul este in incapacitate de plata. In cazul garantiei simple, garantul are dreptul de a discuta asupra indeplinirii obligatiei sale, de a cere executarea primordiala a debitorului si, in cazul care exista mai multi garanti, sa raspunda numai pentru partea sa. In cazul garantiei solidare garantul poate fi tras la raspundere pentru a plati, concomitent, sau chiar inaintea debitorului, daca aparent prezinta conditii preferabile de solvabilitate.

Garantiile reale cuprind reţinerea, gajul, ipoteca şi privilegiul.

UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IASI

FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

STUDII DE LICENŢĂ, DOMENIUL ECONOMIC, ANUL II ID