Ambalarea mărfurilor

Introducere

Ambalajul este definit ca un ansamblu de materiale, destinat protecţiei calităţii şi integrităţii produselor şi facilitării operaţiilor de circulaţie tehnică a mărfurilor.

În ziua de azi, ambalajul este un element foarte important ȋn vȃnzarea mărfurilor. Modul ȋn care sunt ambalate produsele reprezintă un interes major atȃt pentru cumpărător, cȃt şi pentru producător.

Cu cȃt ambalajul este mai atractiv pentru ochiul cumpărătorului, dar ȋn acelaşi timp şi păstrează produsele ȋn condiţii optime, cu atȃt clientul este mai convins să cumpere produsul respectiv.

Pentru producător, ambalajul este important deoarece are rolul de a atrage clientul şi de a-l influenţa ȋn alegerea făcută. Cu cȃt produsul se vinde mai mult, cu atȃt cererea creşte, deci şi profitul este mai mare.

I. Definirea şi clasificarea ambalajelor

Odată cu dezvoltarea şi diversificarea producţiei de bunuri, asistăm la evoluţii spectaculoase şi ȋn domeniul producţiei de ambalaje, căruia i se impun cerinţe din ce ȋn ce mai complexe.

Din punct de vedere tehnic, ambalajul este definit ca un ansamblu de materiale, destinat protecţiei calităţii şi integrităţii produselor şi facilitării operaţiilor de circulaţie tehnică a mărfurilor.

Din punct de vedere economic, ambalajul poate fi apreciat ca un produs finit oarecare, obţinut ȋn urma unor eforturi materiale, financiare etc.

Corespunzător STAS 5845/1 – 1986, ambalajul este considerat “un mijloc (sau ansamblu de mijloace) destinat să cuprindă sau să ȋnvelească un produs sau un ansamblu de produse, pentru a le asigura protecţia temporară din punct de vedere fizic, chimic, mecanic, biologic ȋn scopul menţinerii calităţii şi integrităţii acestora ȋn starea de livrare, ȋn decursul manipulării, transportului, depozitării şi desfacerii pȃnă la consumator sau pȃnă la expirarea termenului de garanţie”; aceeaşi sursă, defineşte ambalarea ca fiind “operaţie, procedeu sau metodă, prin care se asigurăcu ajutorul ambalajului, protecţia temporară a produsului, ȋn decursul manipulării, transportului, depozitării, vȃnzării, contribuind si la ȋnlesnirea acestora pȃnă la consumare sau pȃnă la expirarea termenului de garanţie”.

Definiţii asemănătoare, sunt propuse şi de Institutul Francez al Ambalajului şi Ambalării (Institut Français de l’emballage et du Conditionnement) in “Petit glossaire de l’amballage”. Astfel, ambalajul constituie “obiectul destinat să ȋnveselească sau să conţină temporar un produs sau un ansamblu de produse pe parcursul manevrării, transportului, depozitării sau prezentării, ȋn vederea protejării acestora sau facilitării acestor operaţii”, iar ambalarea “operaţia de obţinere a primului ȋnveliş aflat ȋn contact direct cu produsul”.

Institutul de Ambalare din Anglia are o viziune mai cuprinzatoare asupra definirii ambalajului, conturȃnd ȋn acest sens trei direcţii1:

- sistem coordonat de pregătire a bunurilor pentru transport, distribuţie, depozitare, vȃnzare cu amănuntul şi consum;

- cale de asigurare a distribuţiei la consumatorul final, ȋn condiţii şi cu costuri minime;

- funcţie tehnico – economică care urmăreşte minimizarea costurilor la livrare.

De altfel si termenul englez “packaging” este destul de cuprinzător, extinzȃndu-se asupra mai multor funcţii ale ambalajelor, cu accent pe latura comercială: protecţie, conservare, uşurinţă ȋn utilizare, comunicare (prin grafică, etichetare), facilitarea vȃnzării.

1Robertson L.G. – Food Packaging, Principales and Practice, Marcel Dekker, Inc. New York, 1993, p.20-30

În ceea ce priveşte clasificarea ambalajelor, aceasta poate fi făcută după mai multe criterii2:

• după natura materialului din care sunt realizate: ambalaje din hȃrtie şi carton; ambalaje din lemn; ambalaje din metal; ambalaje din materiale plastice; ambalaje din materiale textile; ambalaje din materiale complexe;

• după forma de prezentare: lăzi (L), cutii (C), pungi (P), saci (S), borcane (B), butelii (BT), flacoane (F), tuburi (T), bidoane (BD), butoaie (BUT), canistre (CS), caserole (CA);

• după domeniul de utilizare: ambalaje de transport terestru, maritim sau aerian (AT), ambalaje de prezentare şi desfacere (APD);

• după natura produsului ambalat: ambalaje pentru produse alimentare (PA), ambalaje pentru produse periculoase (PP), ambalaje pentru produse ale industriei chimice, electrocasnice, textile etc (PI);

• după modul de circulaţie: ambalaje refolosibile (AR), ambalaje nerefolosibile (ANR);

• după relaţia cu mediul ambiant: ambalaje biodegradabile (AB), ambalaje care nu sunt biodegradabile (ANB).