Alianțe Strategice

Definirea alianţei strategice

Unul dintre fenmenele care au bulversat mediul economic in cursul ultimului deceniu a fost acela al alianţelor strategice. Raportată la domeniul care face obiectul lucrarii de fată, alianta strategică ar putea fi definită ca acea formă evolutivă de conlucrare între două sau mai multe companii(firme) care se concretizează în realizarea(încheierea) de acorduri specifice, în baza cărora partenerii, păstrându-și identitatea și integritatea proprie, acționează pentru promovarea unor interese comune sau convergente legate de menținerea și consolidarea in spațiu și timp a poziției pe piată, concomitent cu maximizarea profiturilor.

De exemplu, diversele programe Airbus sunt alianțe strategice deoarece, partenerii acestor programe(Aérospatiale, British Aerospace, Messerschimidt-Balkow-Blohm si Casa) sunt constructori de aeronave care dezvoltă la randul lor, programe de avioane concurente unele cu altele, însă aceștia au optat să colaboreze la programul Airbus fără ca pentru această să recurgă la fuziune¹. Pentru îndeplinirea programului Airbus, partenerii își coordonează competențele și resursele necesare partajându-și costurile investiționale și repartizându-și sarcinile.

Spre deosebire de Airbus, achiziționarea Jaguarului de către Ford în industria automobilistică, nu poate fi calificată drept alianță strategică, deoarece unul dintre parteneri preia controlul celuilalt, acesta reprezentând o strategie de achizitie în scopul concentrării sectorului.

Alianțele strategice sunt definite înainte de toate, de natura relației ce se stabilește între parteneri. Ele combină rivalitatea și cooperarea. Efectiv, alianțele strategice sunt purtătoare de obiective stabilite, împărtășite de întreg ansamblul partenerilor, însă fiecare partener din cadrul alianței are obiectivele sale proprii, potențial conflictuale cu cele ale celorlalți parteneri.

Avantaje și caracteristici ale alianțelor

Faptul că din ce în ce mai multe firme se lansează în acest tip de relații, care, așa cum s-a arătat implică probleme delicate de management, conduce la ideea că acest tip de relații prezintă avantaje deosebite.

Avantajele majore aduse de această opțiune strategică sunt în număr de doua, respectiv păstrarea autonomiei și reversibilitatea.

O primă caracteristică a alianțelor strategice este faptul că acestea conferă firmelor asociate anumite avantaje, obținute de obicei datorită concentrării , însă fără impunerea tuturor constrângerilor ce rezultă dintr-o strategie de concentrare. Astfel firmele aliate pot să beneficieze de efectele fenomenului de experientă, de economii de scară, in general de ansamblul asociațiilor strategice, rezervate, în principiu, grupărilor mari, fără a se “topi” într-o entitate mai mare și fără a-și pierde definitiv autonomia strategică.

O altă caracteristică a acestei opțiuni strategice este aceea că, alianțele strategice nefiind “mariaje” irevocabile permit un anumit grad de reversibilitate a deciziilor strategice. Acest avantaj este esențial având în vedere rolul pe care îl pot juca alianțele strategice în gestiunea portofoliului de activități al unor firme diversificate. Reversibilitatea pe care o conferă alianțele, este bine exemplificată de acordul între Matra Automobile și Renault, grupul Matra afișând o opțiune de cesionare² către Reanault a activității sale automobilistice, pentru că la puțin timp, după schimbarea managementului să renunțe la această opțiune.

Tipologia alianțelor strategice

Experienta și cerecetările întreprinse în domeniu au pus în evidență faptul că nu se poate vorbi de o metodă universală de stabilire a alianțelor strategice. Metodele aplicate într-un caz nu se potrivesc altuia, fiecare alianță strategică prezintă caracteristici specifice. Însă, se pot distinge trei tipuri mari de alianțe strategice³, și anume:

a) alianțe complementare

b) alianțe de cointegrare

c) alianțe de pseudo-concentrare

Alianțe complementare

Aceste alianțe strategice unesc firme a căror competențe și contribuții în cadrul alianței strategice sunt de natură diferită. De exemplu, o firmă produce un produs a cărui comercializare se efectuează grație rețelei de comercializare a partenerului de aliantă, produsul in chestiune fiind cedat acestuia. De exemplu, în industria de automobile, firma Ford comercializează în SUA modelele produse de aliatul său Mazda, iar în Franța, firma Renault distribuie prin reteaua sa și sub marca sa modelul Renault Espace, cu caroserie din plastic, produs de aliatul său Matra Automobile în Spania, acest model fiind rezultatul unei alianțe Matra-Reanault datând din 1982.

În acest tip de aliantă pot însă să apară problema achiziției de competențe de către unul din parteneri în defavoarea celuilalt sau a dependenîei și, în consecință, a consolidării puterii acestuia în alianță.