Fenomenul paradoxelor ( sau al antinomiilor ) logice era bine cunoscut grecilor. Logicienii evului mediu au fost si ei intens preocupati de studiul paradoxelor ( “insolubilelor” ) . Adevarata lor importanta a iesit la iveala abia odata cu descoperirea lor într-o serie de teorii matematice ( teoria multimilor lui Cantor si sistemul logico-aritmetic al lui Frege ) , iar apoi si în teoriile logicii .
Termenul de “paradox“ poate fi definit în mai multe feluri :
1) expresie din care pot fi deduse propozitii contradictorii
2) contradictie formala dedusa într-un sistem teoretic
3) contradictie rezultata din încercarea de a explica anumite fapte cu ajutorul unei metode date .
Pentru scopuri diferite o definitie se poate dovedi mai utila decât alta . Unul dintre cele mai cunoscute paradoxe este acela descoperit de Cantor „paradoxul multimii tuturor multimilor ” .
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
