Miturile în opera lui Mircea Eliade - O analiză a eternului întoarcerii și ierofaniei

Previzualizare referat:

Extras din referat:

Mircea Eliade, una dintre figurile marcante ale gândirii românești, a adus o contribuție semnificativă în domeniul teologiei, istoriei religiilor și filosofiei. Printre temele sale recurente, miturile au ocupat un loc central, reflectând o viziune profundă asupra naturii umane și a relației cu sacralul.

Eternul Întoarcerii: Mituri ca portaluri către sacru

Unul dintre conceptele fundamentale dezvoltate de Mircea Eliade este "eternul întoarcerii". El susține că miturile nu sunt simple povești sau explicații ale originii lumii, ci exprimă aspirația umană constantă către transcendență și sacru. Miturile, în viziunea lui Eliade, sunt modalități prin care individul poate experimenta și reînnoi contactul cu dimensiunea divină.

Mitul funcționează ca un portal către sacru, oferind oamenilor un cadru de referință pentru a înțelege lumea și a atribui sens evenimentelor cotidiene. Prin intermediul miturilor, Eliade argumentează că oamenii pot transcende timpul profan și pot experimenta o reîntoarcere la origini, într-un act de regenerare spirituală. Astfel, miturile nu sunt doar povești din trecut, ci sunt mijloace prin care individul poate trăi și reactualiza experiența sacrală.

Conceptul de "Eternul Întoarcerii" în opera lui Mircea Eliade este fundamental pentru înțelegerea modului în care miturile sunt percepute ca portaluri către sacru și cum acestea oferă oamenilor posibilitatea de a experimenta transcendența și regenerarea spirituală. Acest concept evidențiază rolul esențial al miturilor în conectarea individului cu dimensiunea divină și în oferirea unei perspective metafizice asupra realității.

Pentru Eliade, timpul profan, în care se desfășoară evenimentele cotidiene, este contrastat cu "timpul sacru". Miturile funcționează ca mijloace prin care individul poate să transcendă timpul profan și să intre în contact cu o dimensiune temporală specială, eternă și sacrală. Această experiență de "etern întoarcere" nu înseamnă doar că individul revine la origini, ci implică, de asemenea, un act de recreare a sinelui și a lumii în fiecare ciclu mitic. Mitul devine astfel un portal temporal prin care oamenii pot experimenta regenerarea spirituală, simțindu-se conectați la o realitate transcendentă, în afara limitărilor timpului profan. Fiecare repetare a mitului reprezintă nu doar o poveste repetată, ci și o reînnoire a sensului și a semnificației sale, oferind astfel oportunitatea de a trăi eternul în prezentul profan.

Eliade distinge între timpul sacru și timpul profan. În timp ce timpul profan este linear și ireversibil, timpul sacru este ciclic și etern. Miturile funcționează drept ritualuri, creând un spațiu sacru în care timpul profan este suspendat, iar indivizii participă la acte de regenerare spirituală.

Ierofania: Miturile ca manifestări ale sacralului

Conceptul de "ierofanie" este esențial în înțelegerea modului în care miturile operează în opera lui Eliade. Ierofania reprezintă momentele în care se manifestă sacralul în lumea profană. Miturile, în acest context, devin mijloace prin care oamenii intră în contact cu realitatea sacrală, experimentând-o și recunoscând-o în evenimentele și obiectele obișnuite ale vieții de zi cu zi.

Ierofania este un termen introdus de Eliade pentru a descrie momentele în care sacralul se manifestă în mod direct în lumea profană. Aceste momente pot fi găsite în mituri și ritualuri, oferind indivizilor o experiență palpabilă a realității divine. Prin intermediul miturilor, oamenii devin participanți activi în aceste ierofanii, experimentând și recunoscând sacralul în evenimente și obiecte obișnuite. Mitul servește ca mijloc de mediere a ierofaniilor, făcând accesibilă realitatea sacrală pentru individ. El reprezintă un limbaj simbolic care facilitează comunicarea între lumea profană și dimensiunea divină. Prin intermediul miturilor, indivizii devin participanți la evenimente sacre și au posibilitatea de a experimenta manifestările sacre ale divinității.

Un aspect crucial al ierofaniei este faptul că miturile nu sunt legate doar de evenimente extraordinare, ci și de obiecte și evenimente cotidiene care devin sacre prin intermediul lor. Prin mit, lumea devine impregnată de sacru, iar obiectele și evenimentele devin mijloace prin care indivizii pot intra în contact cu divinitatea. Miturile permit transcendenței să se manifeste în orice moment sau loc, oferind astfel posibilitatea de a experimenta sacralitatea în aspectele cele mai banale ale existenței. Fie că este vorba de ritualuri, obiecte sacre sau evenimente mitice reprezentate în viața cotidiană, ierofania aduce sacralul în fiecare aspect al realității.

Bibliografie:

Eliade, Mircea, Aspecte ale mitului, Editura Univers, București, 1978

Eliade, Mircea, Sacrul și profanul, Ediția a III-a, Editura Humanitas, București, 2000

Idel, Moshe, Mircea Eliade: From Magic to Myth, Editura Monographs, New York, 2014

Pascu, Florentina, Note de curs

Descarcă referat

Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.

Structură de fișiere:
  • Miturile in opera lui Mircea Eliade - O analiza a eternului intoarcerii si ierofaniei.docx
Alte informații:
Tipuri fișiere:
docx
Diacritice:
Da
Nota:
7/10 (1 voturi)
Nr fișiere:
1 fisier
Pagini (total):
5 pagini
Imagini extrase:
5 imagini
Nr cuvinte:
1 919 cuvinte
Nr caractere:
10 536 caractere
Marime:
17.85KB (arhivat)
Publicat de:
Alexandra Budică
Nivel studiu:
Facultate
Tip document:
Referat
Domeniu:
Litere
Predat:
la facultate
Materie:
Litere
Sus!