Mitologie și literatură în Europa

O dată cu dezvoltarea relațiilor sociale și cu apariția unei forme mai evoluate a noilor moravuri impuse și reglementate de instituția feudalității, fondul popular eroic, barbar din literatură nu mai e pe placul noii societăți feudale. Astfel, vechiul fond naturalist este înlocuit de un ideal cavaleresc, nuanțat de creștinism.

Contactul cu Orientul, stabilit în timpul cruciadelor, în urma ocupării Spaniei de către mauri, lărgește universul cultural al cavalerilor, prezentându-le noi forme de viață, noi idei poetice, produse ale unei culturi complete și rafinate, de unde reiese “gustul lor pentru rar, pentru frumos, pentru căutat sau pentru miraculosul păgân” .

Legendele ciclului celtic arthurian vin să satisfacă acest nou gust și în această perioadă se dezvoltă poezia lirică a trubadurilor și romanul de curte, ciclul cavaleresc al “cavalerilor mesei rotunde”, ciclul mistico-religios al “cavalerilor Graalului” și ciclul legendelor, unde spiritul aventurii este puternic dominat de sentimentul erotic, ca în Tristan și Isolda (romanele curtene cinstesc aventura pornită întru cinstirea imaginii femeii iubite). Aceste cicluri apar pe teritoriu britanic, dar truverii din nordul Franței împrumută materia epică din legendele străine, în special din legendele bretone, cu un fond și colorit celtic.

Eroii și acțiunile poemelor de curte nu mai sunt culese din legendele populare, ci din legendele celtice (cu Arthur, Tristan, Lancelot, Perceval), din epopeea caroligiană, din romanele antice sau cele bretone. Legenda Sfântului Graal a apărut în insulele britanice și este legată de ciclul legendelor celtice despre regele Arthur. Se povestește că atunci când Lucifer s-a răzvrătit și fost alungat din cer, din coroana lui a căzut un agat. Piatra aceasta a călătorit mult timp prin spațiu, iar la nașterea lui Hristos a căzut pe pământ, iar din materia ei a fost făcut un vas numit Graal. Victor Kernbach definește noțiunea de “graal” drept “cupă care, după un mit germanic, a fost făcută dintr-o piatră căzută din cer și apoi a devenit talisman” și ne prezintă etimologia cuvântului: Graal sau Greal < engl. Grail; s-a propus și “cratella” diminutivală din latinescul “crater” - vas, cupă). S-au emis diferite presupuneri despre ceea ce înseamnă cuvântul “graal”. Se spune că ar fi fost creat din cuvinte și expresii omofone ce înseamnă “vas pentru amestecarea vinului cu apa”, “sânge adevărat” și “cornul abundenței”, dar nu s-a ajuns la o părere unanimă.

Legenda spune că din Graal a băut vin Hristos la Cina cea de taină și și-a ospătat ucenicii. Atunci când Hristos a fost răstignit pe cruce, iar șoldul i-a fost străpuns de un centurion cu sulița, credinciosul Iosif din Arimateea a adunat sângele Lui în acest vas. Cupa a dispărut în mod misterios, iar din proorociri s-a aflat că Graalul se va arăta din nou oamenilor și își va alege singur stăpânul. Se spune că vasul conferă nemurire și tinerețe veșnică celui ce reușește să-l privească, iar “cea mai mare cinste și fericire a unui cavaler este aceea de a fi păzitorul Graalului, iar pentru aceasta el trebuie să se evidențieze prin puritate sufletescă, evlavie și vitejie” . Cavalerii protectori ai Sfântului Graal trăiesc într-un templu măreț, aflat în vârful unui munte din Spania și înconjurat de codrii falnici, iar cel ce este “ales” nu trebuie să treacă nepăsător pe aici, altfel riscând să-și piardă mântuirea.

T. V. Muravieva ne prezintă o povestire a legendei Sfântului Graal, dându-ne înformații atât despre cavalerii protectori ai vasului, cât și despre viața cavalerului Parsifal.

Se spune că mulți ani după dispariția Graalului, unui rege i s-a născut un băiat pe nume Titurel. Acesta s-a remercat încă de mic copil prin gânduri curate și înclinație spre credință, iar la vârsta de cincisprezece ani, un înger pogorât din cer i-a spus lui Titurel că Graalul l-a ales drept stăpân.

DRIMBA, Ovidiu, 1999, Istoria literaturii universale (vol. I), București: Editura Saeculum I. O., Editura Vestala

KERNBACH, Victor, 2004, Dicționar de mitologie generală (Mituri. Divinități. Religii), București: Editura Albatros

MURAVIEVA, T. V., 2007, Mituri și legende celebre, București: Editura EuroPress Group