Politica UE pentru Societatea Informațională

Tema 3. Politica UE pentru societatea informaţională

1. Instituţiile UE şi rolul acestora în IIE

2. Etapele politicii Uniunii Europene pentru Societatea Informaţională

2.1. Preistoria (anii ’80)

2.2. Conceptualizarea termenului şi începutul politicii (1993-1995)

2.3. Perioada politicii de tip neo-liberal (1996-1999)

2.4. e-Europe - O societate informaţională pentru toţi (1999-2005)

3. i-2010-2013 - O Societate Informaţională Europeană pentru

dezvoltare şi încadrare în câmpul muncii

1. Instituţiile UE şi rolul acestora în IIE

Uniunea Europeană (UE) reprezintă un ansamblu instituţional a cărui

configuraţie a fost definită şi redefinită de-a lungul timpului, în mai multe etape. De

remarcat, în special, Tratatul de la Maastricht ( semnat în 1992), care a transformat

Comunităţile Europene în Uniunea Europeană.

Statele membre ale Uniunii Europene au delegat o parte dintre puterile lor

acesteia, astfel încât în domenii specifice, de interes comun, deciziile sunt luate la

nivel european, de către instituţiile europene.

Principalele trei instituţii decizionale sunt:

1. Parlamentul European (care reprezintă cetăţenii UE şi este ales direct de

către aceştia);

2. Consiliul Uniunii Europene, denumit şi Consiliul de Miniştri (reprezentând

Statele Membre);

3. Comisia Europeană (care urmăreşte interesele Uniunii Europene).

Acest “triunghi instituţional” elaborează şi adoptă politici şi acte normative

(regulamente, directive, decizii) care sunt aplicate pe tot teritoriul UE. Aplicarea

normelor UE este supravegheată de către Curtea de Justiţie a UE, iar partea

financiară a activităţilor este verificată de către Curtea Europeană de Conturi.

Pe lângă instituţii, UE include o serie de organisme specializate, cu rol

financiar, consultativ, etc.

 Parlamentul European este singura instituţie a UE ai cărei membri

sunt aleşi direct de către cetăţenii Statelor Membre. Printre funcţiile de bază ale

funcţiile Parlamentului European pot fi menţionate cele legislative şi bugetară,

precum şi Controlul politic asupra instituţiilor europene.

În cadrul Uniunii Europene, puterea legislativă este deţinută de către

Parlamentul European, alături de Consiliul Uniunii Europene. Funcţia legislativă a

Parlamentului European este exercitată în cadrul a 3 principale proceduri de

decizie, în funcţie de propunerea legislativă în cauză (procedura de codecizie,

procedura de consultare şi procedura de aviz).

1

Funcţia bugetară: Bugetul Uniunii Europene este stabilit, în fiecare an, de către

Parlament şi de către Consiliul Uniunii Europene, pe baza propunerii Comisiei. În

două runde succesive, Parlamentul poate propune sau chiar modifica repartizarea

sau sumele alocate în anumite secţiuni ale bugetului. Bugetul Uniunii Europene

intră în vigoare după ce este semnat de către preşedintele Parlamentului, de regulă,

în luna decembrie. În plus, Comitetul pentru Control Bugetar monitorizează modul

în care este utilizat bugetul.

Controlul politic asupra instituţiilor europene, funcţie exercitată prin: aprobarea

numirii membrilor Comisiei Europene şi a preşedintelui acesteia; posibilitatea de a

demite Comisia Europeană prin votul unei moţiuni de cenzură (cu o majoritate de

2/3); interogarea periodică a Consiliului UE; constituirea unei comisii de anchetă,

ca urmare a examinării petiţiilor depuse de către cetăţeni, etc.