Elemente de Limbaj Vizual

Dinamica vietii moderne, transformarile permanente în toate sferele de activitate umana înainteaza exigente sporite în ceea ce priveste profesionalismul unui specialist si, în primul rând, capacitatea de abordare creativa în solutionarea diverselor probleme de importanta social-culturala. În acest context, apar deosebit de actuale procesele de perfectionare si de modernizare a sistemului de pregatire a specialistilor, în general, si ale celui în domeniul pedagogiei artelor, în special.

O încercare metodologica în perimetrul angajamentului artistic al elevului într-o viziune de ansamblu este o sugestie oportuna în vederea structurarii unei activitati specifice de valorificare a artei. În corespundere cu etapele procesului de creatie sunt examinate trei grupe functionale de baza ale competentei creative: perceperea artistico-plastica; gândirea artistico-plastica; activitatea artistico-plastica. Perceperea artistica include urmatoarele caracteristici: integritatea, întelegerea, asocierea, aperceptivitatea, selectivitatea. Gândirea artistico-plastica reprezinta gândirea intuitiv-imaginara si gândirea abstracta si teoretica. Momentele specifice ale activitatii artisticoplastice sunt reprezentate de expresivitatea limbajului plastic, capacitatile senzomotorii, capacitatile analizatorului vizual si competenta de finisare. Aceste aspecte sunt specificate si precizate în corespundere cu particularitatile activitatilor compozitionale în domeniul artei.

Punctul

Ca element de expresie a limbajului plastic, este invizibil si are semnificatia unui început. Compozitia poate începe de la punctul plastic si astfel ia nastere spatiul plastic. Mai poate fi definit ca forma plana sau spatiala, cu dimensiunile reduse în raport cu marimea suportului. Pot fi considerate puncte figurile geometrice de baza, triunghi, patrat, cerc etc., atunci când au dimensiuni foarte mici, formele naturale de mici dimensiuni precum si acele forme care par mici datorita departarii. Orice compozitie poate începe cu simpla asezare a punctului pe suport, prin care se creeaza spatiul plastic. Este cea mai mica forma de baza în raport cu suprafata tabloului si cu celelalte forme cuprinse în spatiul acestuia. De la punctul plastic, prin miscarea lui, se formeaza doua elemente: linia si suprafata, si printr-o distribuire inegala a punctelor se pot sugera forma si volumul.

Ca agent al miscarii uniforme liniare, care se deplaseaza în directii diferite, punctul poate sa dezvolte o retea. Prin manipularea punctului se pot obtine efecte de genul aerat-concentrat, mic-mare, ordonat-dezordonat.

În artele plastice punctul este folosit în diferite ipostaze:

Ca mijloc de exprimare a efectului spatial, a volumului, a umbrei si luminii, a texturii, a structurii etc. Aceste efecte se obtin prin diferentieri de:

- marime si desime a punctelor;