Zorile Bocete

Din obiceiurile care se practica la moartea si dupa, a unui om, am ales, pentru acest referat, o specie de bocete, Zorile, care au o vechime foarte mare, practicantii acestui obicei sustin ca l-au mostenit din vremea lui Burebista. Intrucat acest gen de bocete pare straniu, fata de obiceiurile care se practica la ora actuala in multe zone ale tarii se cuvin cateva precizari. Iata ce concluzioneaza Victor Kernbach: Mitologia romaneasca imparte universul nu in rai si iad (care sunt notiuni crestine), ci in cele doua taramuri: taramul acesta, adica lumea reala, imediat, palpabil, supus integral capacitatilor senzoriale omenesti, si taramul celalalt, lumea de dincolo, care nu este nici infernul, nici paradisul, ci o lume paralela, magica, suprasenzoriala, detectabil in revelatiile ei, insa in mod curent impalpabil pentru om, o lume in care omul poate intra uneori prin accident, privilegiu sau act eroic, dar din care trebuie negresit sa se intoarca pe taramul sau, legea obligatorie functionand in omul insusi, sub forma chemarii obarsiei lui. Religia crestina nu a reusit sa elimine din obiceiurile stramosesti foarte multe obiceiuri si traditii, din contra la foarte multe dintre ele a fost obligat sa le preia ca atare, cu usoare cosmetizari. Cercetarile efectuate in decursul timpului au demonstrat aceste realitati. Sa incepem cu cercetarile efectuate de Simion Florea Marian, referitoare la subiectul materialului de fata. Sub cuvantul zori se intelege o specie anumita de bocete, care sunt cunoscute si uzitate, dupa cate stiu eu pana acuma, numai in Banat si care se canta nemijlocit inainte de revarsatul sau pe la revarsatul zorilor si mai ales in prima dimineata dupa repauzarea unui fecior, a unei fete sau a unei neveste tinere. Numirea lor le vine, asadar, parte de la zanele Zori care se invoca spre desteptarea celui repauzat, parte de la timpul cand se canta. Iar cantarea sau bocirea lor se exprima prin verbul a canta. De aici vine ca in unele parti actiunea acestei specii de bocete se numeste strigatul sau strigarea zorilor, iar in altele cantecul zorilor.

In]irele urmatoare reproducem Zorile proprii, adica numai acele bocete in care se invoca zanele cu acest nume.

In comunele din jurul Maidanului si indeosebi in Cacova si Varadia cum moare cineva in familie si se lateste vestea despre cazul mortii, prin comun, mane in zori, patru, sase ori opt femei dintre cosangeni, - ori si straini venind la casa celui mort se aseaza jumatate la un colt si cealat in celalalt colt de-a lungul casei si incep alternativ a striga Zorile cantand. Trupa prima canta cu un glas jalnic patrunzator strofa intreba toare, iar cealalt asemenea cu acelasi glas raspunde: Ian grabiti voi de ziliti -Zorilor, surorilor si pe Ion il intalniti Mandrelor voi zanelor! si-l intoarceti inapoi Ian grabiti voi de ziliti. Sa vina el iar cu voi Apoi bine voi sa faceti L-asta lume luminat Pe el inapoi sa -ntoarceti De Dumnezeu bun lasat. L-ast ...

SIMION FLOREA MARIAN - {NMORM{NTAREA LA ROM^NI -Editura ,,Grai ]i suflet" 1995

OVID DENSU}IANU - VIEA|A P~STOREASC~ {N POEZIA NOASTR~ POPULAR~

Editura ,,Pentru literatur`" 1966

VICTOR KERNBACH - UNIVERSUL MITIC AL ROM^NILOR

Editura }tiinific` 1994

BOGDAN LUPESCU - C{NTECUL ZORILOR- articol ap`rut [n revista Formula As, mai 2004