Viată și opera lui Mihai Eminescu

Mihai Eminescu s-a nascut la Botosani la 15 ianuarie 1850. Este al saptelea dintre cei unsprezece copii ai caminarului Gheorghe Eminovici, provenit dintr-o familie de tarani romani din nordul Moldovei, si al Ralucai Eminovici, nascuta in Jurascu, fiica de stolnic din Joldesti. Isi petrece copilaria la Botosani si Ipotesti, in casa parinteasca si prin imprejurimi, intr-o totala libertate de miscare si de contact cu oamenii si cu natura, stare evocata cu adanca nostalgie in poezia de mai tarziu (Fiind baiet... sau O, ramai).

Din 1866 pana in 1869, pribegeste pe traseul Cernauti - Blaj - Sibiu - Giurgiu - Bucuresti. De fapt, sunt ani de cunoastere prin contact direct a poporului, a limbii, a obiceiurilor si a realitatilor romanesti. A intentionat sa-si continue studiile, dar nu-si realizeaza proiectul. Ajunge sufleor si copist de roluri in trupa lui Iorgu Caragiale, apoi secretar in formatia lui Mihai Pascaly si, la recomandarea acestuia, sufleor si copist la Teatrul National, unde il cunoaste pe I. L. Caragiale. Continua sa publice in Familia; scrie poezii, drame (Mira), fragmente de roman (Geniu pustiu), ramase in manuscris; face traduceri din germana (Arta reprezentarii dramatice, de H. Th. Rotscher). Intre 1869 si 1872 este student la Viena. Urmeaza ca ,,auditor extraordinar" Facultatea de Filozofie si Drept (dar audiaza si cursuri de la alte facultati). Activeaza in randul societatii studentesti (printre altele, participa la pregatirea unei serbari si a unui Congres studentesc la Putna, cu ocazia implinirii a 400 de ani de la zidirea manastirii de catre Stefan cel Mare), se imprieteneste cu Ioan Slavici; o cunoaste, la Viena, pe Veronica Micle; incepe colaborarea la Convorbiri literare; debuteaza ca publicist in ziarul Albina, din Pesta. Apar primele semne ale bolii.

Intre 1872 si 1874 e student ,,ordinar" la Berlin; Junimea ii acorda o bursa cu conditia sa-si ia doctoratul in filozofie. Urmeaza cu regularitate doua semestre, dar nu se prezinta la examene. Se reintoarce in tara, traind la Iasi intre 1874-1877. E director al Bibliotecii Centrale, profesor suplinitor, revizor scolar pentru judetele Iasi si Vaslui, redactor la ziarul Curierul de Iasi. Continua sa publice in Convorbiri literare. Devine bun prieten cu Ion Creanga, pe care-l determina sa scrie si-l introduce la Junimea. Situatia lui materiala e nesigura; are necazuri in familie (ii murisera mai multi frati, ii moare si mama). E indragostit de Veronica Micle. In iunie 1883, surmenat, poetul se imbolnaveste grav, fiind internat la spitalul doctorului Sutu, apoi la un institut de langa Viena. In decembrie ii apare volumul Poezii, cu o prefata si cu texte selectate de Titu Maiorescu (e singurul volum tiparit in timpul vietii lui Eminescu).

Anii dintre 1883 si 1889 sunt ani de boala, cu reveniri si recaderi din ce in ce mai dese. Practic, nu scrie nimic sau foarte putin. Mihai Eminescu se stinge din viata la 15 iunie 1889 (ora 3) in casa de sanatate a doctorului Sutu. Este inmormantat la Bucuresti, in cimitirul Bellu; sicriul e dus pe umeri de elevi de la Scoala normala de institutori din Bucuresti.

In Viata lui Mihai Eminescu (1932), G. Calinescu a scris aceste emotionante cuvinte despre moartea poetului: ,,Astfel se stinse in al optulea lustru de viata cel mai mare poet, pe care l-a ivit si-l va ivi vreodata, poate, pamantul romanesc. Ape vor seca in albie si peste locul ingroparii sale va rasari padure sau cetate, si cate o stea va vesteji pe cer in departari, pana cand acest pamant sa-si stranga toate sevele si sa le ridice in teava subtire a altui crin de taria parfumurilor sale".

Mihai eminescu-poet national si universal

"Fiecare literatura nationala formeaza focarul spiritului national, unde concurg toate razele din toate directiunile vietii spirituale".Asa spunea MIHAI EMINESCU, si cum el este marele nostru poet,situat in centrul literaturii romane(totul raportanddu-se la el),se gaseste chiar in "focarul spiritului national", constituindu-se intr-un fel de inima a spiritualitatii romanesti.Crezul sau despre natiune, despre rolul poetului in mijlocul ei, il exprima atat de frumos in poezia "Poetul":"Si tu crezi ,geniu negru,ca fara scop si tinta/A lumei und-amara ma-neaca ,ma framanta?/Tu crezi ca eu degeaba m-am scoborat din stele?Purtand pe frunte-mi, raza a natiunii mele?..."

Aceasta este conceptia lui Mihai Eminescu despre rolul artistului in cristalizarea constiintei nationale si opera lui sta marturie ca sufletul sau are radacinile unui daco-roman si coroana voievozilor.Poetul trebuie sa exprime in creatia sa, o multitudine de idei, de sentimente,poezia trebuie sa aiba o mare incarcatura emotionala,asa cum Mihai Eminescu ne spune in "Epigonii":"Si de-aceea spusa voastra era santa si frumoasa,/Caci de minti era gandita,caci din inimi era scoasa,/Inimi mari,tinere inca,desi voi sunteti batrani". "Epigonii" poate fi socotit un poem al poemelor,toate marile creatii nascute pana la Eminescu regasindu-se in versurile magnificului poet:"Cand privesc zilele de-aur a scripturelor romane,/Ma cufund ca intr-o mare de visari si senine."

Valoarea creatiilor apartinand inaintasilor lui EMINESCU,este reprezentata de patriotismul care le strabate ca un filon de aur si acestor scrieri le opune poetul "creatiile" contemporanilor sai printre care se include el insusi,"operele" epigonilor :"Iara noi?noi,epigonii?...Simtiri reci,harfe zdrobite,/Mici de zile,mari de patimi, inimi batrane , urate,/Voi credeti in scrisul vostru,noi nu credem in nimic!" Atitudinea critica si oarecum deceptionanta din "Epigonii"se regaseste si in "Scrisoarea a II-a".

PROZA LITERARA , editura FACLA , autor: I.CHEIE-PANTEA ;

EI L-AU CUNOSCUT PE EMINESCU , editura ION CREANGA , autor Vladimir Dogaru

POEZII , editura EMINESCU , autori : ZOE DUMITRESCU-BUSULEANGA si ION CRETU

WWW.REFERATE.RO