Vasile Voiculescu În Grădina Ghetsemanii

Si sub veninul groaznic simtea ca e dulceata Dar falcile-nclestindu-si. Cu ultima putere Batandu-se cu moartea, uitase de viata!

Deasupra fara tihna, se framantau maslinii, Pareau ca vor sa fuga din loc, sa nu-l mai vada Treceau batai de aripi prin vraistea gradinii Si uliii de seara dau roate dupa prada.

Eugen Todoran a spus: Poezia lui Vasile Voiculescu este o flacara flamanda in care se mistuie toate chinurile sufletesc pentru a se intrezari in luminile ei puritatea divina. Poeziile religioasa ale lui Voiculescu nu sunt cautari alor fiintei divine ca si in psalmi lui Arghezi, in ele D-zeu este prezent. Incepand cu volumul Poeme cu ingeri continuat cu Parga caracterul religios al liricii voiculesciene este evidenta, D-zeu este prezent in mai multe iposteze. In unele creatii el este inclus in marginile lumii naturale, in alte poezii el devine meditatie poetica, si intr-o ultima etapa Voiculescu contempla divinitatea.

Poezia In gradina Ghetsemanii este inclus in volumul Parga si porneste de la un epison biblic din Evangelia lui Matei, referitor la suferintele lui Isus inainte de a fi arestat. Desi porneste de la Biblie, tema poeziei este preocuparea poetului pentru suferintele si dramele omenesti indoiala si rezistenta in sacrificarea pentru ideal.

Isis prin suferintele sale este umanizat si simbolizat omul superior in lupta pentru atingerea idealului.

Poezia se structureaza pe patru strofe si fiecare catern dezvaluie gradat suferinta fizica acestuia. Imaginile sunt expresive si dure atunci, cand evidentiaza suferinta fizica a eroului. Este vazut pe branci si se impotriveste sa bea din paharul cu otrava ce ar simboliza ascumarea pacatelor omenirii. Metafora, comparatia sudori de sange, chipu-i alb ca varul accentueaza ideea poetica.

Din prima strofa observam comuniunea om-natura. A doua si a treia strofa sunt dedicate sufletesti ale sale in care poetul infatiseaza treptat refuzul si apoi acceptarea grozavei cupe pe care i-o intinde o mina simbolica. Desi sete puternica il chinuie el nu vrea sa atinga infama bautura.

Pregatit, sa accepte si sa isi ia asupra lui toate pacatele pamantenilor, cu o forte supraomeneasca Isus va cunoaste viata vesnica uitand moartea.

Cuvintle paharul, sunt cuvinte cheie. In ele Voiculescu de supunerea suferinta binele si raul, demnitatea si idealul.

Ultima strofa este dedicata unei naturi personificate careia i se transmit aceste suferinte ale lui Isus. Ea este strabatuta de acelasi fior, al sacrificiului suprem: maslinii se framanta, bataiele de aripii () contribuie la marirea tensiunii versurilor iar uliii ca pasari de prada sugereaza moartea.

Poezia este construita intr-un limbaj biblic, arhaic, cu influente regionale (brancii, vraiste, tihna) Verbele sunt la imperfect pentru a seugerea o suferinta continua, iar la accentuarea sentimentelor contribuie punctele de suspensie si semnul exclamarii.

...