Camil Petrescu este autorul a trei romane. Primele doua, Ultima noapte. (1930) Patul lui Procust (1932) reprezinta un moment important in evolutia romanuluiromanesc catre modernitate, catre o sincronizare cu literatura occidentala. Cel de-al treilea roman Un om intre oameni (publicat integral postum), reprezinta o intoarcere la formula traditionala de roman, romanul fresca, cu o tema istorica, avand in centru figura lui Nicolae Balcescu.
Romanul Ultima noapte. este structurat in doua parti, dezvoltand doua teme majore: iubirea si razboiul.
Ambele sunt teme existentiale, daca privim razboiul ca pe o confruntare permanenta cu moartea. Unii critici au negat unitatea romanului, considerand ca nu exista nici un echilibru intre cele doua parti, prima fiind romanul propriu-zis (istoria geloziei lui Stefan Gheorghidiu), a doua parte fiind un jurnal de companie, care ar fi putut sa lipseasca (G. Calinescu). Romanul este totusi unitar, datorita modului in care protagonistul valorifica cele doua experiente traite, iubirea si razboiul: ambele sunt pentru Gheorghidiu valori absolute, in functie de care se defineste personalitatea sa. Tema primei parti, iubirea, se impune inca de la inceputul romanului, in capitolul La Piatra Craiului, in munte, care are valoare de prolog. In contextul unei discutii intre ofiteri, la popota (actiunea acestui capitol se inscrie in coordonatele temporale ale celei de-a doua parti), avand ca obiect achitarea unui barbat care isi omorase sotia (articol de ziar), Stefan Gheorghidiu dezvolta o teorie a iubirii. In viziunea sa, iubirea este o contopire a doua suflete, o uniune din care barbatul si femeia nu se pot desface decat cu suferinta: Un bandaj aplicat prea multe zile pe o rana si se lipeste de ea de nu-l poti desface decat cu suferinte de neindurat. dar doua suflete care s-au impletit si-au crescut apoi laolalta? Iubirea se infatiseaza ca un proces de autosugestie, in care se investeste timp si efort pentru formarea ei. Sursa iubirii poate sa fie straina de sentimentul in sine: Iubesti intai din mila, din indatorire, din duiosie, iubesti pentru ca stii ca asta o face fericita, iti repeti ca nu e loial s-o jignesti, sa inseli atata incredere. Intervine apoi obisnuinta si, dupa aceea, necesitatea de a-l avea pe celalalt langa tine. Astfel iubirea devine un monoideism, voluntar la inceput, patologic pe urma. O ruptura ar insemna moarte; acesta ar fi si riscul pe care il presupune iubirea: cei ce se iubesc au drept de viata si de moarte, unul asupra celuilalt. Prima parte a romanului pare sa fie o ilustrare a acestei conceptii despre iubire. Evenimentele care marcheaza relatia dintre Ela si Stefan sunt infatisate asa cum se reflecta in constiinta protagonistului, intr-o cronologie aproximativa, intr-o selectie semnificativa in special pentru erou.
Iubirea dintre Ela si Stefan se formeaza treptat, avandu-si originea in alte trairi decat iubirea.
Eroul este induiosat de caracterul Elei, de atentia ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
