Ulise Între Erou Și Autoritatea Reinstaurată

Existenta lui Homer este destul de controversata, fiind contestata de multi cercetatori. Traditia sustine ca numele sau este, de fapt, o porecla. O legenda comunica faptul ca Homer a fost fiul lui Meles, o divinitate fluviala, si al nimfei Kretheis. Numele sau real ar fi fost Melesigenes, urmasul lui Meles. Savantul german Mullendorf Willamovitz s-a ocupat de Homer si sustine ca Melesigenes inseamna cel care are grija de neamul sau. Homeros sau Homaros inseamna orb. Totusi Willamovitz sustine ca numele sau provine de la verbul homerein care inseamna a sluji. Existenta lui Homer pare sa fi inceput in orasul Smirna, cel mai probabil. In antichitate, s-au alcatuit sapte biografii ale poetului, Homer fiind prezentat ca rapsod, de cele mai multe ori, si ca autor al epopeilor homerice Iliada si Odiseea. Perioada lui Homer este fixata in diferite epoci: astfel, unii antici cred ca a trait in timpul razboiului troian (1184 a. Chr. ); Eratostene considera ca Homer s-a nascut la o suta de ani dupa acest razboi, in timp ce Aristotel stabileste epoca lui Homer la un secol si jumatate dupa caderea Troiei; Herodot il socoteste contemporan cu Hesiod (sec. al VII-lea a. Chr. ). Tot mai multi exegeti cred ca Homer a trait la sfarsitul secolului al IX-lea / inceputul secolului al VIII-lea, cand, prelucrand genial un material epic existent, a creat cele doua magnifice epopei.

In raport cu Iliada, care dezvolta naratiunea unor intamplari desprinse din legenda razboiului troian, materia epica a Odiseei este mult mai vasta si mai complexa. In capitolul 24 al Poeticii, Aristotel scria: Epopeea trebuie sa cuprinda aceleasi varietati ca tragedia; trebuie sa fie simpla sau complexa, de caracter sau patetica. Si partile componente, in afara de cant si de elementul spectaculos, trebuie sa fie aceleasi, caci are nevoie de rasturnari de situatii, si de recunoasteri, si de intamplari nenorocite si, in plus, de ganduri alese si exprimare frumoasa, lucruri pe care Homer, cel dintai, le-a pus in practica in chip desavarsit. Intr-adevar, pe de o parte, el a compus fiecare dintre cele doua poeme ale sale, in asa fel incat a facut din Iliada un poem simplu si patetic, iar din Odiseea un poem complex (e plina de recunoasteri de la un capat pana la celalalt) si un poem de caracter. (Aristotel, Poetica, 1459 b, trad. C. Balmus) Cu spiritul patrunzator ce-l caracterizeaza, Aristotel a observat principala deosebire dintre Iliada si Odiseea. Materia epica a Iliadei nu depaseste nararea unor episoade imediat premergatoare caderii Troiei: partile naratiunii se succed in ordine cronologica, facand abstractie de aluziile la fazele anterioare conflictului. In Odiseea, alegerea si dispunerea materiei epice sunt mult mai complicate, desi epopeea intruneste calitatile cerute de Aristotel unei compozitii epice: ansamblu unitar, cu inceput si sfarsit, tratarea simultana a partilor, procedeu care sporeste bogatia poemului, varietate in episoade. ...