Thomas Mann

Paul Thomas Mann (n. 6 iunie 1875, Lubeck d. 12 august 1955, Kilchberg, in apropiere de Zurich) a fost romancier german, eseist, unul dintre marii scriitori ai secolului XX, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura pe anul 1929 (pentru romanul Casa Buddenbrook). in principal pentru marele roman Casa Buddenbrook, care de-a lungul anilor a fost intampinat cu o constant sporita apreciere ca o opera clasica a literaturii contemporane S-a nascut la 6 iunie 1875 la Lubeck, fiind fratele mai mic al romancierului si dramaturgului Heinrich Mann, fiu al lui Thomas Heinrich Mann, bogat negustor de grane si senator si al Juliei Mann, nascuta de Silva Bruhns, descendenta unui german si a unei braziliene. Si-a facut studiile la Munchen, unde a trait si a scris de altfel o lunga perioada, intre 1891 si 1933. Lucreaza la o societate de asigurari si colaboreaza la periodicul satiric Simplicissimus. Intre anii 1895 - 1897 calatoreste impreuna cu fratele mai mare Heinrich, in Italia iar in 1905 se casatoreste cu Katia Pringsheim, fiica unui profesor universitar cu care va avea sase copii (patru vor deveni, la randu-le, scriitori). Debuteaza in 1898 cu volumul de nuvele Micul domn Friedmann pentru ca, in 1901, publicand romanul Buddenbroocks sa obtina un imens succes de public si de critica. In 1919 este ales Doctor Honoris Causa al Universitatii din Bonn iar in 1926 devine membru al Academiei de literatura prusiene. De la instaurarea hitlerismului, in primavara lui 1933, nazistii aflati la putere declanseaza o campanie violenta impotriva lui, i se retrag titlurile si i se confisca bunurile. Intre anii 1934 si 1938 locuieste in Elvetia, la Kusnacht unde scoate revista Masura si valoare in care militeaza pentru cultura germana libera. In 1938 emigreaza cu toata familia in SUA, primind in 1944 cetatenia americana. Revine in Germania in 1949 pentru o conferinta despre Goethe la Frankfurt am Main si la Weimar, dar se stabileste, in 1952, in Elvetia, langa Zurich. A murit la 12 august 1955 in urma unei aterioscleroze. Umanismul social, democratic si militant e caracteristic marelui prozator care a fost totodata si o mare constiinta a epocii sale ce a intuit timpuriu sensul antiumanist al doctrinei politice naziste si l-a denuntat in conferinte si in scris, afirmandu-se ca un radical aparator al valorilor spirituale ale umanitatii dispretuite si batjocorite de fascism. (Declar deschis ca ma lipsesc de omagiile care nu releva si nu respecta legatura organica dintre tot ceea ce am creat vreodata ca artist si lupta mea actuala impotriva celui de-al treilea Reich). A scris opt romane, peste treizeci de povestiri, o drama epica, numeroase eseuri; un amplu jurnal si o rasfirata corespondenta ii intregesc opera. Faima i-au statornicit-o cele patru romane de mare intindere, Casa Buddenbrook, Muntele vrajit, tetralogia Iosif si fratii sai, Doctor Faustus impreuna cu patru romane de mai mica intindere, Alteta regala, Lotte la Weimar, Alesul ...