Termeni literari și figuri de stil

Alegoria: e un procedeu literar prin care autorul sugereaza concepte sau notiuni abstracte prin intermediul concretului, apeland la un sir de metafore, comparatii sau personificari ce compun o imagine unitara ca sens. Ex.: Miorita: Iar tu de omor/Sa nu le spui lor/ Sa le spui curat/ Ca m-am insurat/ Cu o mandra craiasa/ A lumii mireasa/ Ca la nunta mea/ A cazut o stea - se sugereaza conceptul filosofic de moarte.

Aliteratia: e figura de stil care consta in repetarea unui sunet sau unui grup de sunete, de obicei din radacina cuvintelor cu efect onomatopeic si expresiv. Ex.: Scrisoarea III de M. Eminescu: Vajaind ca vijelia si ca plesnetul de ploaie/ Urla campul si de tropot si de strigat de bataie Comparatia: e o figura de stil care consta in alaturarea a doi termeni cu scopul de a li se evidentia in mod surprinzator si original trasaturile, cu o forta de sugestie ce sensblizeaza si emotioneaza ctitorul. De regula, comparatia are cuvinte specifice care leaga cei do termeni: ca, precum, parea, ca si, asemenea etc.

Enumeratia: e figura de stil care accentueaza si amplifica ideea literara printr-o insiruire de termeni cu acelasi sens sau cu sensuri apropiate in contextul operei. Ex.: Eram asa de obosit/ De primaveri, / de trandafiri/ de tinerete/ si de ras/ / Eram asa de obosit/ si sufeream. / Eu cred ca sufeream de prea mult suflet. (Leaganul de L. Blaga) Epitetul: exprima un calificativ, o insusre sau o caracteristica a unui substantiv sau verb pentru a infatisa imaginea lui asa cum se reflecta in simtirea si fantezia autorului epitetul simplu: Cu trupu-nalt, cu parul cret (G. Cosbuc) epitetul dublu, triplu: Luna pe cer trece-asa sfanta si clara (M. Eminescu) epitetul metaforic: Si te-a dus dulce minune (M. Eminescu) Hiperbola: e figura de stil prin care se exgereaza marindu-se sau micsorandu-se trasaturile unei fiinte, a unui lucru, fenomen sau eveniment peste limitele lor fizice pentru a-l impresiona pe ctitor.

Ex.: Salutam smerit si cu inima gamalie (L. Blaga) Imaginea artistica: (termen literar) e un produs al imaginatiei artistului prin care acesta ilustreaza viata printr-un limbaj estetic abstract putand astfel crea in planul fanteziei lumea din nou, cu mijloacele specifice fiecarei arte: culoarea (pictura), sunetul (muzica), cuvantul (literatura). Prin imagini artistice creatorul provoaca stari sufletesti, emotie artistica si profunzime ideatica, transmitand un mesaj artistic celor carora li se adreseaza. Ex.: In, Pasteluri V. Alecsandri apeleaza la imagini auditive: In paduri trasnesc stejarii si imagini vizuale: Iar zapada cristalina pe campii stralucitoare, imbinate artistic, pentru a crea un tablou impresionant al unei nopti de iarna. Interogatia retorica: e figura de stil constand in adresarea unei intrebar (sau unei serii de intrebari) la care nu se asteapta raspuns, cu scopul de a transmite indirect cititorului o opinie a ...