Personalitate complexa si contradictorie, Camil Petrescu dominase epoca dintre cele doua razboaie mondiale. La noi este, poate exemplul cel mai stralucit de scriitor, care a stiut sa rezolve dificultatile gandirii in congruenta lor artistica. Una dintre cele mai cunoscute piese de teatru ale sale, Suflete tari a aparut in volumul Teatru, fiind pusa in scena in anul 1992 la Teatrul National din Bucuresti.
Drama este o specie a genului dramatic in proza sau versuri, in care se prezinta personaje puternice, cunoscand conflicte interioare si aflate in opozitie cu forte superioare lor, care tind sa le distruga. Drama prezinta intamplari apropiate de realitate in timp ce personajele stau sub semnul verosimilului. Acestea (dramele) pot fi istorice (B. S. Delavrancea Apus de soare, R. P. Hasdeu Razvan si vidra), psihologice (Camil Petrescu Suflete tari, Jocul ielelor) sau sociale.
Dramele au fost numite drame de idei si prezinta destinul intelectualilor sau al oamenilor superiori, insetati de absolut. Fiecare protagonist traieste sub obsesia unei idei de care nu se poate desprinde, precum obsesia lui Andrei Pietraru legata de Ioana, din opera camilpetresciana Suflete tari. In drama Suflete tari, precum si in celelalte opere ce apartin teatrului lui Camil Petrescu, actiunea cade in plan secund, accentul fiind pus pe drama interioara a protagonistilor si pe starile de constiinta in spiritul formelor moderne de abordare a prozei. Aceasta opera este compusa din trei acte alcatuite din 14, 5 respectiv 7 scene, actiunea desfasurandu-se in anul 1913, in casa boierului Matei Boiu-Dorcani, tema constand in drama omului superior inadaptabil.
Titlul piese de teatru, Suflete tari, este o metafora care se refera la cele trei personaje din Utopia, Andrei, Ioana si Matei. Fiecare personaj isi urmareste idealul cu perseverenta si este gata sa faca orice sacrificiu pentru a-l atinge. Metafora desemneaza puterea morala a personajelor, taria de caracter a acestora si orgoliul omului superior pentru care nu exista abatere de la ideal.
In ceea ce priveste conflictele prezente in opera, predomina cele interioare. In cazul lui Andrei exista un conflict intre apartenenta si esenta, intre Ioana vazuta ca simbolul feminitatii absolute, ideale si adevarata imagine a acesteia, in cazul Ioanei, conflictul constand in drama cautarii identitatii si neputinta de a suprapune realitatea peste fictiune. Un alt conflict interior este prezent si in cazul lui Matei Boiu-Dorcani, intre refacerea statutului aristocratic al familiei si esecul sau, in cazul Elenei, conflictul constand in dragostea imposibila pentru Andrei.
De asemenea, exista si conflicte exterioare, insa foarte putine: intre Printul Bazil si Andrei (care trebuia sa se sfarseasca printr-un duel), dar si intre Andrei si Matei, in momentul in care Andrei ii dezvaluie relatia cu fiica sa.
Indicatiile scenice abunda in detalii, devenind obositoare pentru cititor si restrictive pentru ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
