Stilul Bacovian

S-a spus ca e, prin formatiune, un simbolist, dar isi depaseste epoca, apartinand popeziei romane moderne. E legat strans de orasul natal, Bacau, pe care in sine il vedea violet, cenusiu, sur. Nedorind sa profeseze avocatura, care a invatat-o la facultate, s-a dedicat poeziei. A fost hartuit, mereu, de boala - fapt reflectat in versurile sale sumbre, dar originale, care au creat atmosfera bacoviana: ploua mereu, frunzele cad, corbii strabat vazduhul, pe strada trec procesiuni funebre, decorul banal, amantii sunt bolnavi, copiii subrezi, cadavrele se descompun, pretutinderi e planset, tuse agonie, moarte.

Titlul ma duce departe, in atmosfera bacoviana, la care gandesc acum. Decembre, ar putea fi pur si simplu, forma veche a ultimii luni ai anului. Insa sunt convinsa ca e ceva mai profund, ca sfarsitul. Tremuri cand auzi de sfarsit, vijelie, intuneric in zi, ca zapada ne-ngroape si ca e cat gardul, ca e potop-napoi si nainte, dar asta e lumea lui Bacovia si o traim si noi studiindu-i boala versului sau.

Poetul isi indeamna iubita sa priveasca la tipm cum ninge decembre si s-aduca jaratec pentru ca vrea foc: focul s-aud cum trosneste. Tot vorbind cu cea apropiata de suflet, o roaga sa mane fotoliul spre soba, de parca ar vrea sa-si tina trupul la cald, pentru a-l incalzi, dar nu, acesta vrea la horn sa asculte vijelia pe care o egaleaza cu zilele sale prin cuvantul totuna si-si continua gandul dupa o linie de pauza, as vrea sa le-nvat simfonia. Ce vroia Bacovia sa zica prin ceea ca vrea sa invete simfonia vijeliei sau a zilelor sale, nu pot sti, pot doar sa presupun ca uratul iernii era mai frumos decat amarul vietii sale.

Poetul are nevoie de atentie, cald, dragoste si insista prin: Mai spune s-aduca si ceaiul, Si vino si tu mai aproape Citeste-mi ceva de la poluri, Si ninga. zapada ne-ngroape. Daca eroul liric va fi incalzit de un ceai, daca o va avea alaturi pe cea, care il intelege si-i ca citi de la poluri, va fi indiferent: si ninga, atat de neinteresat, incat sa da mortii imagineare de iarna: zapada ne-ngroape. Va fi fericit: Ce cald e aicea la tine.

Si toate din casa mi-s sfinte; - (si din nou de iarna: ) Te uita cum ninge decembre. (ea raspunde fericirii prin zambet, la care el: ) Nu rade. citeste inainte. Bacivia ii zice x - interlocuitoarei sale sa mai spuna s-aduca si lampa - ca e ziua si ce intuneric. Dar nu noaptea din zi il ingrozeste, cel mai mult il cutremura zapada, care-i cat gardul si ca a prins promoroaca si clampa. Si totusi o indeamna sa priveasca: te uita. Strivit de indiferenta sau de frica, spune ca: Eu nu ma mai duc azi acasa. si cu urmatorul vers precizeaza cauza: Potop e-napoi si nainte, dar ce simbolizeaza asta? De ce potop? Nu, el aici nu vorbeste despre inundatia de omat si nici de casa materiala, Bacovia zice de acel acasa, care e frica din George Vasiliu scolarul, si de acel ...