Sici, Bei De Tudor Arghezi

In lumea infernala a inchisorilor destinul se proiecteaza de multe ori prin jocurile de noroc, adesea soldate cu accidente si batai: Sfarrr! Francul azvarlit de bobarnac in sus, / Lucind, pana la cruci s-a dus -/ Si il asteapta hotii roata, / Sa cada-ntors pe partea lui jucata. Abandonarea in voia zeitei Fortuna este una dintre putinele sanse ale destinului oferite talharilor. in poezia Sici, bei, rezultatul aruncarii monedei este insa contestat: - Nu se prinde! striga cei cu bei -/ Te-am vazutara catestrei/ Cum l-ai pornit! - Mai / - Sa-i saie ochii? - Sa-i! . Miza jocului creste, pentru ca aruncarea monedei se repeta, iar ceata sufera o miscare tumultuoasa, S-a invartit, s-a rupt, s-a prins, in cele din urma din sase insi ajungand sa fie gramada numai unul.

Rezultatul acestui conclav al crimei este grotesc, participantiisuferind diverse mutilari: Duta scuipa sange. Irimie/ Zace, cu o gaoaza-n cap si in tichie. / Si cautand zadarnic sa-1 scoale/ il jaluie ca pe psaltichie: / Vezi, daca joci, ma! fara parale? . Imaginea infernala a luptei face parte dintr-un scenariu al faptelor lipsite de inteles, irationale, care se inscriu in acelasi matrix al lumii subterane, a inchisorilor.

Limbajul folosit de Tudor Arghezi este cel argotic, cu o relevanta adecvata mediului evocat, periferia sociala, unde grotescul este modul obisnuit de existenta.

...